Bună seara părinte. Eu am o soră de 42 ani şi e căsătorita de 20 de ani. Ea e inteligentă, gospodină şi o mamă foarte bună, dar soţul ei de când s-au căsătorit nu a lucrat nicăeri. Părinţii noştri i-au făcut casa, o ajutăm noi în toate, însă lui nu doar nu vrea să facă nimic, dar ridică mânile la ea, nu l-a interesat niciodată dacă copii (au doi) au ce îmbrăcă, încălţa sau chiar dacă au ce mânca. Sora mea lucrează şi întreţine pe toţi, e şi bărbat şi femeie în casă. El ori stă la televizor toată ziua, ori se duce la mama sa ce trăieşte nu departe. Mama lui îi dă de băut şi îl trimite acasă să arate soţiei cine e capul în casă. El vine acasa şi se începe a urla, a arunca cu obiecte în ea, pumni,etc. Când sunt în lume el o injoseşte cum poate şi o face cum îi vine la gură. Mie mi se rupe inima când văd ce viaţă are ea. Eu înţeleg că e păcat să desfaci ceea ce a unit Dumnezeu, dar am frică că într-o zi se v-a întimpla o nenorocire, şi eu o am doar pe ea şi ea trebuie să fie mama la copii. Am încercat să vorbim cu el cu binişorul, dar e imposibil. Eu am 30 de ani şi nu sunt măritată, şi când mă uit la familia surorii mele am frică să nu fac aşa greşală. Cum se spune decât cu un nimeni mai bine cu nimeni. Poate nu toţi sunt aşa, dar mi-am perdut încrederea în persoane. Ce să fac părinte? Cum o pot ajuta? Să-l suporte şi poate într-o zi să o găsesc moartă de pumnii lui, sau să-l lase şi să-şi crească copiii liniştită?  Vă rog frumos daţi-mi un sfat. Mulţumesc.