rugaminte

Bună seara drag părinte! Mă numesc Daniela, am 32 de ani şi sunt căsătorită de câtvea luni. De când eram copilă îl căutam pe Dumnezeu cu dragoste şi credeam că tot ce mă înconjoară este Dumnezeu. Ziua mă jucam cu El, noaptea priveam pe fereastră şi aşteptam să îl văd prin curte trecând. Dacă trecea un animăluţ credeam că Dumnezeu îmi face semne. Am crescut apoi şi când mergeam pe stradă îi făceam loc Domnului Hristos, cu mine pe trotuar, şi povesteam cu El până ajungeam la şcoală. Mai apoi, viaţa a devenit ca un urcuş, uneori prea greu de urcat. Tata, doctor, s-a sinucis când încă eram în şcoală. Mama s-a străduit să ne ţină în facultăţi şi să ne ajute. A fost greu, a trebuit să muncim mult. Nu L-am uitat pe Dumnezeu niciodată, nici pe Hristos. Apoi, am ajuns să frecventez nişte cursuri străine de ortodoxie, de yoga. După câţiva ani am renunţat. Dar Dumnezeu este încă cu mine tot timpul. Mă spovedesc şi mă împărtăşesc, cred în Dumnezeu şi îl iubesc. Simt totuşi că ceva în mine s-a frânt, că se află acolo în adâncul fiinţei mele o ruptură, că cerul şi pământul meu nu mai sunt una, cum erau înainte. Soţul meu nu merge la Biserică decât când trag eu de el, dar se roagă şi munceşte, este un om foarte harnic, bun şi blând şi foarte răbdător şi înţelegător cu mine care tot timpul caut ceva şi nu am astâmpăr. Vă rog mult să îmi spuneţi cum să fac, ca în această căsnicie şi în viaţa mea de toate zilele şi nopţile să regăsesc acea forţă interioară, acel fior care mi-L dezvăluia pe Dumnezeu în inimă oricând mă gândeam la El. Căci acum mă gândesc tot timpul la El, dar nu mai simt acel fior care îmi făcea fiinţa să vibreze toată şi care mă umplea şi mă împlinea sufleteşte. Acum îl caut pe Dumnezeu tot timpul, dar parcă aş fi într-un întuneric mare şi nu reuşesc să dau de El, pare că se ascunde de mine, se joaca cu mine şi pare că e tare supărat pe mine. Nu vreau să fiu călduţă în relaţia mea cu El, pentru că Lui nu îi plac oamenii călduţi „îi scuip din gura mea” zice Scriptura. Şi vreau să redevin fierbinte în căutarea şi în trăirea prezenţei Lui pentru că numai aşa El priveşte către mine. Vă rog să mă ajutaţi cu un sfat, cum să procedez să redevin acel suflet blând, candid, bun, minunat şi plin de pace, fierbinte şi plin de dragoste şi de credinţă cum am fost şi acum nu mai sunt, sau cel puţin nu mă mai simt pe mine însami deşi simt că Dumnezeu e cu mine, doar că eu nu mai simt acel fior cutremurător în fiinţa mea. Vă mulţumesc mult.