ispite

Aş dori să spun şi eu ceva la mesajul lui Ady în privinţa ispitelor cu care se luptă. Ady, şi eu mă lupt de la 15 ani cred cu asemenea gânduri spurcate despre Sfnţi, Biserică, Preoţi, şi acum am 31. Când eram mică, mă mâhneam atât de tare încât credeam că sunt bolnavă psihic şi eu (mama mea este) şi credeam că numai eu pe lumea asta pot gândi asemenea spurcăciuni. Dar este o luptă, pe care trebuie să o ducem cu gândurile de desfrânare a căror rădăcină este în noi, sau poate o fi fost în părinţii, bunicii, etc noştri. Gândurile astea, cu ajutorul cel mare al Domnului, le-am biruit, şi acum câteodată, le pot tine în frâu, importanţă este frecventarea Bisericii, ascultarea faţă de Biserică, Spovedania şi Împărtăşania regulată, lună de lună dacă se poate, citeşti vieţile Sfinţilor sau din Pateric învăţături, dar în acelaşi timp ai grijă să ai şi o viaţă socială, adică să nu devii un fanatic în ale Bisericii, ai o credinţă firească, vezi de şcoală, fă milostenii, fără să aştepţi vreun multumesc, vorbeşte cu străini, nu adună ura în suflet, rănchiună, etc. Şi ai să vezi că având un stil de viaţă trupească şi sufletească sănătos, punându-ţi nădejdea în Dumnezeu, care ştie ce se petrece cu noi şi care ne iubeşte necondiţionat, o să răzbeşti aceste gânduri urâte! Lacrimile de pocăinţă în faţa Sfintelor Icoane o să şteargă cu buretele aceste porniri şi tu vei fi puternic ca o stâncă în faţa oricăror ispite! Doamne ajută!