Bună seara şi cu Sfânta Sărbătoare! Părinte îmi trebuie un sfat. Sunt o adolescentă creştină, îmi place să merg în fiecare duminică şi sărbătoare la biserică. Mărturisesc că am suferit mult din dragoste, pentru că niciodată nu era reciprocă. Mă întristez pentru că vreau şi eu pe cineva alături, dar am încredere că Dumnezeu mă va ajuta şi pe mine să-mi găsesc persoana potrivită. De ceva timp la biserică vine un băiat drăguţ şi am observat că şi el mai trage cu ochiul la mine, într-o duminică am ieşit afară şi l-am observat că era aşezat pe o bancă nu departe de biserică, m-am îndreptat spre acolo şi am stat pe aceeaşi bancă trăgând cu ochiul când eu la el când el la mine, dar fără să scoatem vreun cuvânt. Şi când am plecat acasă, am observat că merge chiar într-un drum cu mine şi trece pe lângă casa mea, el mergea înainte şi se uita în urmă dacă sunt şi astăzi l-am văzut la biserică, la fel se uita la mine. Cred că este timid, dar nici eu nu sunt atât de curajoasă. Ce mă sfătuiţi să fac? Este bine ca fata să facă primul pas? Adică aş putea pur şi simplu să mă salut, să devenim prieteni sau poate să mai aştept? Mulţumesc.