desfranare

Doamne ajută! Din păcate am căzut şi eu de ceva timp în patima asta a desfrânării. Deşi şi eu, şi prietenul meu suntem credincioşi şi conştienţi de consecinţele acestui păcat, încă nu am reuşit să scăpăm de el. Ne-am gândit şi la căsătorie, dar ştiu că nici aşa nu suntem ocoliţi de această patimă. De când suntem împreunăa avem acelaş duhovnic, care mereu ne dă dezlegare să ne împărtăşim şi ne încurajează să luptăm în toate forţele, dar el este foarte departe şi nu ajungem să ne spovedim foarte des (max 4 ori pe an). Deşi acum este mai bine ca la început (nu mai ajungem până la defrânare), tot cădem deseori într-un păcat din categoria asta. Ca să am mai multă putere pentru înfrânare, duhovnicul mi-a dat dezlegare să mă împărtăşesc la fiecare sfântă liturghie. Ştiu că majoritatea preoţilor nu sunt de acord cu asta, dar eu cred că mă ajută. Câteodată mă cuprinde o stare de deznădejde când îi aud pe unii preoţi că zic, că cei ce desfrânează nu mai au şanse să moşteneasca Împărătia Cerurilor, chiar şi versetul „Nu vă amăgiţi. Nici desfrânaţii, nici malahienii, nu vor moşteni împarăţia lui Dumnezeu.” Pe lângă asta, sunt şi geloasă (ştiu că nu e bine). Nu mă exteriorizez, dar am început să mă închid în mine. Daţi-mi un sfat, vă rog! Doamne ajută!