Mulţumesc pentru sfat, aveţi dreptate că nu o să fiu iertat niciodată pentru sinucidere, dar sunt conştient că aşa îmi pot curma suferinţa. La ce bun să trăieşti o viaţă în suferinţă. Ştiu că viaţa e cel mai mare dar, dat de Dumnezeu omului, dar dacă ni-o dă ca să ne chinuim, corect ar fi să ne ofere posibilitatea să renunţăm la ea, atunci când considerăm că El ne dă greutăţi pe care nu le putem duce. Şi dacă ne iubeşte aşa de mult, nu ne-ar da atât de multe supărări. Iar dacă ni le dă, măcar nu ne ascultă rugăciunile, pe care cel puţin eu le-am făcut din suflet. De ce să te rogi unui Dumnezeu care nu te ajută oricum. Îmi pare sincer rău, dar am ajuns la concluzia ca Dumnezeu nu mă iubeşte.
- anonim a întrebat 14 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Îmi pare foarte și foarte rău pentru lipsa de credință a Dvs. Îmi pare foarte rău, pentru faptul că atât de repede va-ți dezamăgit în puterea Dumnezeiască! Cât privește de suferință, prin sinucidere, aceasta nu se curmă. Aceasta, abia începe, incomparabilă fiind cu chinurile de aici de pe pământ. Iar aici, noi frate nu facem decât să primim ceea ce merităm. Se vede că faptele nu au fost chiar cele mai strălucite, din moment ce ispitele și greutățile astăzi vă curg gârlă. Dar cu mai multă răbdare, cu mai multă dragoste față de Dumnezeu, este loc și pentru pace în suflet! Mai mult ca atât, dacă Dumneata nu-L iubești pe Dumnezeu, mă întreb de ce doriți ca El să vă iubească cu desăvârșire?
Cu iertare frate, lasă totuși mai mult loc pentru credință, nădejde și dragoste! Odată cu acestea, vine și Harul lui Dumnezeu în viața Dvs!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
