Binecuvântaţi Părinte. Am o prietenă, „soţie la care am încercat odată să ne căsăstorim dar nu s-a realizat din motive destul de urâte „, cocubina şi viitoare mamă toate întru o persoană care se roagă, ţine post, se spovedeşte şi vorbeşte mult despre Dumnezeu. Uneori noaptea se trezeşte şi ţipă sau este agitată, mă îngrijorez pentru ea că este şi însărcinată cu fetiţa noastră care se va naşte maxim în 2 săptămâni şi în somnul ei tulburat când micuţa va dormi „soţia” să se trezescă ţipând, tare îmi este frică să nu facă ceva micuţa noastră. Are şi un duhovnic al ei, eu altul al meu, ea nu mi-a zis să mă duc la duhovnicul ei ca să fim amândoi şi m-am gândit eu că este şi mai aproape duhovnicul meu să mergem şi dacă doreşte să îl aleagă şi ea pe al meu, fiind mai aproape. Am spus şi din ce citesc ştiu că este bine ca împreună să avem un singur duhonic pentru un sfat cât mai corect. Am fost la al ei duhvnic cu insistenţele mele pentru un alt sfat care personal cred că ni la dat bine, nu pe cel care îl aşteptam, dar în suflet ştiam că are dreptate, dar am un sentiment că ea face ce vrea, adică nu ascultă nici de Dumnezeu, nici de duhovnic, nici de părinţii ei şi sincer să fiu parcă ar fi dintr-o sectă, că au fost păcăliţi de iehovişti ea şi familia ei înaite să o cunosc eu adică în urmă cu 7-8 ani, până şi-au dat seama de greşeală şi au revenit la credinţa cea adevărată ortodoxă, iar acum câteva luni vine ea şi îmi zice că s-a întâlnit în staţie de maşină cu o bătrână care a intrat în vorbă şi i-a zis că se duce la biserică şi dacă merge şi ea. Ea cum este fire slabă şi nu ştie să refuze s-a dus şi a intrat undeva la subsol, ceva sinitru părinte, numai când mă gândesc ce biserică era acolo, la fel şi-a dat seama şi a ieşit plângând, la fel era la bisrica noastră ortodoxă. S-a împrietenit cu o doamnă, iar după câteva zile o sună să o întrebe dacă poate să o ajute cu ceva bani, naivitatea ei poate fi un semn ceva să nu ma zic de încrederea în oamenii, care de putin timp îi cunoaşte şi are şi mare încredere în ei. Nu zic că aş judeca că nu am eu măsura asta, dar să mă ierte Dumnezeu că sunt cel mai păcătos şi nu vreau să judec, dar mă gândesc în ultimul timp poate are nevoie de un psiholog sau psihitrau ceva de gen, mai vreau să precizez că în copilăria ei s-a întâmplat că pe un câmp deschis la 5-10 m în faţa ei un fulger a străpuns capul unui om, iar ea a avut după cum a zis 3 zile frisoane. Doresc să-mi ajut copilul ca nu cumva să se nască cu ceva probleme cerebrale şi în aceiaşi măsură şi pe mama ei să o ajut. Care ar fi îndrumarea Părinte ca să fiu cât de cât de ajutor după cum Bunul Dumnezeu ne învaţă care în el am toata nădejdea şi care EL este singurul de care nu pot fi dezămăgit şi-mi pot pune întotdeauna încrederea. Vă mulţumesc şi sper să fi fost înţeles pentru că sunt destul de tulburat cu cele întâmplate şi încerc ca familia să fie sănătoasă. Sărut mâna părinte şi Domnul fie cu noi Doamne ajută şi Sfânta Treime să ne ajute pe toţi.