Pentru părintele Iulian

0
0

Sărut mâna şi Hristos a Înviat! Îmi aduc aminte, eram copilă, sunt ani şi ani de atunci, cum tata o bătea pe mama, c-a avut şi capul spart cu cheia de la butelie, dar câte n-a îndurat… şi iată Dumnezeu a oprit suferinţele şi a murit în săptămâna albă, acum 2 ani. Ce vreau să vă întreb? Chiar dacă au stat separaţi în casă fiecare cu ale lui în ultimul timp, mama şi-a dus crucea până la capăt? Eu îi semăn lui tata şi mi-e frică c-a semănat o sămânţă rea în mine. Am ajuns şi eu să mă închid cu cheia în casa mea, în camera mea, acum mă controlez, dar îmi mai scapă şi mie câte o palmă… sunt geloasă pe lucrurile mele, poate pentru că ştiu cum le-am trudit şi alţii se lăfăiesc în ele….. eu încerc să accept gândul, situaţia şi să nu mai adaug la relele pe care le-am făcut şi altele, dar nu merge, nu funcţionează. Pshihologul meu spune că nefericirea este periculoasă pentru organism şi că la o relaţie cu năbădăi, dacă nu merge e mai bine s-o întrerupi. Relaţia mea cu soţul este chiar toxică, dar cum lui Dumnezeu nu-i place divorţul, ce rămâne de făcut? Când i-a făcut pe primii oameni: bărbat şi femeia, divorţul n-a făcut parte din planul sau, deci legământul trebuie respectat. Cunosc regula, însă, un legământ unde se poate crea o siguranţă şi un confort, nu? Unde poate fi locul iubirii şi împlinirii, nu? Ce înseamnă: cartea de despărţire? Legământul căsătoriei a fost încheiat ca soţii să se îngrijeasca şi să se protejeze unul pe altul şi nu ca unul din ei să-şi bată joc de celălalt. Eu văd pericol să locuieşti cu o persoană care poate afecta grav copilului pentru tot restul vieţii din moment ce ei sunt martorii batjocurilor, aşa cum am fost şi eu. O femeie nu trebuie să se gândească la copii? Să caute a trăi separat unde poate asigura linişte şi pace de care avem nevoie fiecare-n parte şi fiecare familie. Locuirea separat şi divorţul sunt 2 lucruri diferite. Dvs spuneaţi să le răbdam toate în numele Domnului şi asta încerc să fac, să stau pe pace, dar mă doare de ce vede-n casă copilul meu. Mă tem că istoria se repetă aşa cum am văzut eu acasă la părinţii mei. Oscilez între credinţă şi împotrivire, nu ştiu chiar cum să fac? Eu am lăsat şi las ca Dumnezeu să lucreze-n inima mea, în viaţa mea şi mereu la El strig: te rog ajută-mă dacă nu mă ajuţi Tu, atunci cine? Se pare că nu e de ajuns şi nu găsesc drumul de întoarcere. Mulţumesc. Sărut mâna.

  • a întrebat 14 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Mă doare mult soră să aud că sunt atâtea ispite în viaţa noastră! Sunt deseori ispite pe care se pare că prea puţini ar fi în stare să le treacă! Totuşi, Dumnezeu varsă har, varsă binecuvântare şi lucrurile merg! Ştiţi, nu prea multe pot să spun! Chiar nu ştiu de unde să o iau! Şi de fapt, ce pot spune eu, sau psihologul Dvs., din moment, ce Slavă lui Dumnezeu, noi nu am trecut prin aşa calvar… Vreau să vă spun doar nişte păreri personale! În primul rând, familia este o jertfă enormă! Ea nu presupune doar câştiguri reciproce, ci neapărat şi jertfelnicie! De fapt, eu chiar cred că Iubirea este o Jertfă! Dumnezeu, atât de mult a iubit lumea încât la Jertfit pe Fiul Său, pentru noi oamenii, deşi ştia destul de bine cât de ticăloşi şi înrăiţi vom rămânea în continuare! Sfinţii, din iubire s-au jertfit pentru Dumnezeu! Nu puţini sunt şi dintre cei, care din iubire pentru aproapele şi-au dat viaţa! Lumea îi numeşte eroi! Nu cred că e eroism! Cred că, aşa atrebuie să fie fiecare dintre noi! În fine, după cum spuneam, şi familia este o jertfă! Poate că, chiar cea mai mare jertfă, la care merge omul binevol, din iubire! Şi de fapt, eu cred că rămân să trăiască doar cei, care iubesc, cei care sunt gata să aducă jertfă, chiar şi viaţa sa!  Nuştiu, repet, este doar un punct al meu de vedere! În continuare nu trebuie să neg faptul că, Mântuitorul autorizează divoţul într-o familie în cazul în care există la mijloc preacurvia! De fapt, este şi unicul caz, în care se autorizează divorţul! Nu puteam să trec peste momentul acesta, fără să vă spun! Decizia vă aparţine! Dar totuşi, vă recomand să nu vă grăbiţi de a lua vre-o decizie, până în momentul când o să citiţi cartea Cuviosului Paisie Aghioritul – Despre viaţa de familie, din Biblioteca noastră, rubrica Cărţi pentru familia creştină! Dumnezeu să vă ajute! Sincer vă spun! Sunt pe deplin alături de suferinţa Dvs. Mă doare foarte mult şi vă doresc din tot sufletul tărie de la Hristos, Dumnezeul nostru! Preot Iulian Raţă

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.