Părinte, iar mi-am bătut copilul. Nu am nici un fel de rezistenţă psihică la răutăţile şi șicanele lor şi m-am săturat ca copiii mei să nu se înţeleagă şi ei ca nişte copii normali. De mine nu ascultă ce îi învăţ, sau trebuie să le repet la infinit, zi de zi. Tot ce îi învăţ de bine, şi chiar văd că fac şi eu, le intră pe o ureche şi pe alta le iese. Nu ţin minte! Nu caută decât numai joacă, joacă şi iar joacă, în condiţiile în care au început şcoala. Merg cu ei şi la Biserică, îi împărtăşesc, mărturisesc, dar nu se leagă nimic, adică să le fie drag să facă ceva. Numai din obligaţie, numai să le spun eu să facă ceva, le toc la cap mereu: Mamă, acum ziceţi sărut-mâna. Mamă, acum, ziceţi bogdaproste. Mamă, acum ziceţi mulţumesc. Mamă, acum faceţi cruce. Deşi le-am spus de mii de ori! De ce nu înţeleg, Părinte? Am început să mă rog pentru luminarea minţii lor, poate sunt mai grei de cap. Câteodată intru într-o criză şi într-un impas că nu ştiu cum să mai procedez să fiu ascultată şi aplic bătaia să îi zgudui la realitate, că am impresia continuă că traiesc cu capul în nori. Nu vreau să îi mai bat, nu vreau să îi mai fac să plângă, dar măcar de ar înţelege ce vreau de la ei şi anume să asculte şi să mă ajute puţin şi pe mine. Sunt de 6 şi 7 ani, dar nu cred că sunt atât de mici să nu priceapă ce e bine. Ce sfat îmi mai puteţi da şi de data asta, ca să am câteva rezultate satisfăcătoare cu ei? Sărut mâna, Părinte. Doamne, ajută-ne!
- Ileana b. a întrebat 14 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, deşi trebuie să le daţi crezare, că cu adevărat sunt la o vârstă destul de fragedă, totuşi educarea şi trebuie să înceapă cât mai devreme chiar din burta mamei, dacă vă doriţi ca să devie pe viitor nişte oameni buni şi adevăraţi creştini. Trebuie să aveţi şi multă răbdare, căci cu devărat nu este deloc uşor, mai ales dacă aveţi trei copilaşi (sper că nu greşesc şi am reţinut exact din întrebările anterioare). De e necesar să le repetaţi mai multe ori, atunci să o faceţi, totodată încercând să vă păstraţi calmul. Şi nu e neapărat să vă folosiţi de bătaie, de nu vă doriţi să existe ea în educarea copiilor. Să le lămuriţi din nou şi din nou pe înţelesul lor ce e bine şi ce e rău, şi vor înţelege cu timpul. Iată ce spunea un cuvios părinte „Nu trebuie să vorbim cu copiii cu glasul care îl aud doar urechile lor. O poţi face şi pe aceasta, dar iniţial vorbeşte cu Dumnezeu despre copiii tăi. Spune-I : „Doamne Iisuse Hristoase, luminează copilaşii mei. Ţi-i încredinţez ţie, Doamne! I-am primit în dar de la tine, dar sunt slabă şi nu-i pot îndrepta, de aceea Te rog : luminează-i”. Şi Dumnezeu va vorbi cu ei, şi copilaşii vor spune : “Eh, nu e bine, că o intristăm pe mama noastră prin ceea ce facem!”. Şi aceasta va fi simţirea lor internă prin harul lui Dumnezeu.” Şi o să mă repet dar înceraţi să daţi dovadă şi de multă răbdare şi nicidecum mâniei, căci dacă dvs vă enervaţi şi-i faceşi loc mâniei, atunci îi dezlegaţi mâinele celui viclean şi el deja conduce cu toate.
Lasați copii să vină la mine, că a unora ca ei este împărăția cerului.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
