Sărut mâna! Am şi eu o problemă şi sper să mă ajutaţi măcar cu un sfat sau o vorbă bună. Trec printr-o perioadă de decepţie, sau poate de îngrijorare, din cauza faptului că iubesc pe cineva de mult timp şi nu mai sunt şi nici nu cred că voi mai fi cu acea persoană. Mă doare foarte mult, deoarece mă tem că voi claca dacă se va căsători cu altcineva. Suntem la vârsta căsătoriei şi la un moment dat acest lucru se va întâmpla. Gândurile de suicid mi-au dat târcoale în ultimul timp, dar gândul la Dumnezeu nu mă lasă să fac acest gest necugetat. Rugăciunile, acatistele sau faptul că mă mărturisesc sincer, nu m-au ajutat cu nimic, sau poate răspunsul întârzie să apară. Poate că e o încercare de la Dumnezeu, nu ştiu ce să zic… Cert e că eu sufăr foarte mult şi nimeni nu are puterea de a mă ajuta decât Dumnezeu. Am încercat să mă apropii şi de altcineva, dar nu mă regăsesc lângă nimeni decât lângă el. Mi-e frică de singuratate şi nu ştiu de ce simt că nu voi scapă de ea. Nici cu altcineva nu pot să stau pentru că ştiu că nu aş simți nimic şi pentru că nu vreau să-mi bat joc de nimeni. Ce să fac? Îmi cer scuze dacă v-am supărat împărtăşindu-vă această supărare a mea. Mulțumesc!
- a întrebat 14 ani ago
- last edited 11 luni ago
- You must login to post comments
Soră, dar va-ți gândit elementar la faptul că poate persoana în cauză nu e pentru Dvs.? Deseori, noi Îl învinuim pe Dumnezeu de cutare sau cutare, că nu ne ascultă rugăciunile, că nu este grabnic ajutor… Dar nu ne gândim niciodată că de fapt, în rugăciunea ”Tatăl nostru”, cerem ca în viața noastră să se îndeplinească voia lui Dumnezeu! Deci, dacă e să fim sinceri, suntem fățarnici! Pe de o parte, cerem să se îndeplinească voia lui Dumnezeu, în viața noastră, iar pe de altă parte, ne supărăm pe El că nu ne îndeplinește cutare sau cutare voință a noastră. Ba dimpotrivă, suntem gata să ne și sinucidem, învinuind pe nu știu cine și pe nu șiu ce. Dar întrebarea e foarte clare: Știind că noi suntem creștini ortodocși, știind că suntem compuși din trup și din suflet, știind că urmează viața cea veșnică, fie cu drepții în rai, sau cu sinucigașii în iad, cui facem noi rău prin sinuciderea noastră? Lui Dumnezeu? Nicidecum! Diavolului? Dimpotrivă, îi aducem multă bucurie. Mai vine un suflet care să se chinuie alături de el! Deci până la urmă, cel ce realmente va suferi, ve-ți fi tot Dvs., pentru că nu ve-ți scăpa de dureri, ci ve-ți prelungi și înmulți durerile. Așa că, trebuie să înțelegeți. Sinuciderea, nu este o ieșire din situație! Și atunci care ar fi ieșirea? Cea deja pomenită mai sus: Fie Doamne voia Ta în viața mea! Iată cel mai frumos lucru pe care noi putem să-l facem! Să-L lăsăm pe Dumnezeu să opereze viața noastră, cu multă răbdare, cu multă dragoste, cu multă încredere așteptând rezultatul lucrării lui Dumnezeu! Nu o să greșiți în așteptările Dvs., pentru că unde este Dumnezeu este dragoste, lumină, pace, bunăînțelegere… Nu vo spun cu răutate! Pur și simplu, am încercat să fac, cum mă sfătuie Sfânta Scriptură: Mustrați cu Duhul Blândeții! Să aveți pace!
Căutați Împărăția Cerurilor și toate celelalte vi se vor adăuga vouă!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.