Gânduri

Sărut mâna, părinte! De ce mint oamenii dacă suntem creștini? De ce nu mai există bunătate, dragoste încât să te sacrifici ptr aproapele tău și văd doar interes? Te jupoaie că-ți ia și pielea de pe tine? Unde sunt creștinii de altă dată când la sfârșitul slujbei de duminică chemau cei mai sărăcuți ptr a le oferi o masă mai îmbelșugată? Cine se uită astăzi la așa ceva? Copiii privesc furnicile însă noi oamenii mari călcăm pe ele. De ce noi avem capacitatea de a obține exact ce vrem când este o diferență între ce trebuie și ceea ce vrem? Nici legile timpului, nici despărțirea locurilor nimic altceva nu poate rupe și spulbera iubirea sufletului dar noi călcăm și distrugem tot pe unde mergem. Nu mai există rușine, nu mai există conștiință, nu mai există Dumnezeu… Unde o să ajungem? De ce suntem atât de răi? Atâta invidie, atâta egoism, atâta răutate… Eu, una, m-aș ascunde într-un bosco că mi-e frică să mai ies afară, să nu mai aud și să nu mai văd pe nimeni. Chiar și când deschizi televizorul vedem și auzim numai lucruri urâte. Se apropie sfârșitul? Nu se mai înțelege nimic. Iertați-mă dacă sunt obraznice aceste întrebări… Mulțumesc. Doamne ajută! Toate cele bune întru  Cel de Sus! Cu multă stimă!