Sărut mîna Părinte. Întrebarea mea, sau problema mea este, poate una absurda pentru voi, dar pentru mine e una ce mă mâhneşte. Am (16 ani) o prietenă, şi o cheamă Iana pe ea (vineri, 7 octombrie împlineşte 18 ani). Din vara acestui an, am încercat să fac, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca ea să se îmbrace, nu cum toate fetele de azi, dar măcar cât de cât plăcut lui Dumnezeu. Şi să ştiţi că s-a primit, vara mai ca n-am văzut-o îmbrăcată în pantaloni sau şorţi, şi dacă era, numai acasă, când ieşea în lume, era îmbracată în rochie sau fustă ( şi i-am spus ei, măcar când iese în lume). Dar părinte, problema e ca vine frigul (deja a venit) şi eu înţeleg că ea oricum o să se îmbrace în pantaloni, dar mi se mâhneşte sufletul şi nu o pot vedea pe ea îmbrăcată în pantaloni. Să fiu sincer nici măcar cînd e în şorţi nu mă mâhnesc aşa decât atunci când e îmbrăcată în pantaloni. Cel mai tare nu pot suporta blugii, strânşi pe corp pe care îi poartă ea (am înţeles că deja îi displac şi o sa-şi cumpere alt fel de pantaloni, sper eu) pe care mama ei îi cumpără (mama lucrează la Moscova de 11 ani, soţul a lăsat-o, munceşte de la 9 dimineaţa până la 9 seara, o dată în lună are jumatate de zi liberă, şi din câte am înţeles de la Iana, în această zi liberă pleacă la „Matrona” şi se roagă, sper să fie aşa, de altfel şi ea odată mi-a spus că mult a ajutat-o Dumnezeu, pentru că la început lucra cu 200 de ruble pe zi, cu 2 copii în Moscova, acum însă nu duce lipsa banilor, clar că duce lipsa de copii, îi vede de 3-4 ori pe an, însă chiar dacă merge ea la biserică, nu prea cred eu că ştie ea ce are biserica cu „îmbrăcămintea” fetelor de azi, ca să mă înţelegi corect părinte. Iana spune ca toate hainele mama le cumpără (Iana e un copil ruşinos şi cei cumpără mama ea pur şi simplu dă din cap şi gata, nu cere niciodată nimic, aşa am înţeles din spusele Ianei), iar pantalonii îi cumpără pentru iarnă pentru ca ea să nu răcească, mă rog ca orice mamă (cred că ştiţi de ce fetelor le este contraindicată răceala). Dar ce să fac eu părinte, pentru că mă mâhnesc când o văd aşa, nu pot să o văd aşa, cât de mult se bucură inima mea când o văd cântând în corul bisericii din sat la Liturghie, parca ar fi un înger fără nici o exagerare, şi cât de repede trece această bucurie când o văd îmbrăcată în pantaloni, chiar dacă ea permanent e cu capul în jos smerit, mult îmi place asta, dar uite „hainele” ăstea ce fac cu mine. Părinte, nu ştiu dacă ai înţeles ceva din cele spuse de mine nevrednicul mai sus, dar sper că esenţa problemei mele ai înţeles-o. Sper, din suflet, cu nădejde că îmi vei da un răspuns care poate mă va linişti, iar de nu, măcar mă va învăţa ce şi cum trebuie să fac. Vă mulţumesc din suflet, vouă tuturor, şi vă spun, că mulţi talanţi îţi da înapoi Lui Dumnezeu, pentru că nici cea mai mică idee nu aveţi cât de mult şi câtă înţelepciune, oferiţi oamenilor, şi le daţi PACE în suflet. Vă Mulţmesc vouă tuturor şi sper… P.S Daca fata e îmbrăcată în pantaloni şi cu palton pînă la genunchi, e bine sau nu. Şi dacă poţi, dă un sfat cum să vorbesc cu ea pe tema „hainelor”. Vă Mulţumesc „Dumnezeu e cu noi şi nu ne temem de nimeni” Ghenadie Ţugui, preot – paroh s.Ilenuţa