Durere, bucurie, nădejde

Doamne ajută, Părinte! Vă rog din suflet să vă rugați pentru mine și soțul meu (Ilie), care a înaintat actele de divorț, deși s-a întors la mine…, acum iar e plecat de acasă. Are sufletul foarte încercat, nu își găsește rostul după 15 ani de stat în Italia, mi-a zis că se simte un ratat, se ceartă cu toată lumea – părinții, sora lui… Noi ne chinuim așa de 2 ani și în ciuda a tot, eu tot vreau să îmi salvez căsnicia… Au fost zile, luni în care m-am apropiat mai mult de Dumnezeu; am înțeles că de asta ni s-a dat încercarea asta pentru a-I face loc lui Hristos în viața noastră. Am înțeles că fără spovedanie, împărtășanie, Sfânta Liturghie, răbdare și înțelegere (oricât ar durea) nu se poate. El e foarte debusolat, dar refuză categoric să meargă să se spovedească, deși e foarte clar că are nevoie de ajutor. Eu nu pot să fac altceva, decât să Îl implor pe Dumnezeu să ne ierte si să își verse puțin din marea Lui milă și asupra noastră… Pe 18 octombrie trebuie să ne prezentăm la prima înfățișare și eu mă rog ca Dumnezeu să îmi dea puterea să înfrunt legile astea lumești. Duhovnicul meu mi-a zis foarte frumos să lăsăm sfinții să ne fie avocați. Sincer mi se pare imposibil ca el să iși revină, ai ales ca e convins că nu mă mai iubește, deși mesaje frumoase cu păreri de rău şi implorare de iertare din adâncul sufletului mi-a trimis nu mai departe de 2 săptămâni. Starea lui nefirească, schimbătoare și indecizia lui că nu știe ce să facă cu viaţa lui, nu poate veni decât de la cel rău, care l-a găsit pe un teren minat, neînduhovnicit. Dacă ma rog, mă ”acuză” că îl blestem, lucru pe care nu mi l-aș permite niciodată să-l gândesc, măcar.Toate s-ar întoarce împotrivă… Deși îmi este greu, o fac totuși, și mă rog să o lumneze Dumnezeu şi pe individa fără scrupule (italiancă, catolică și mai mare cu 10 ani decât el), care a intervenit în viaţa noastră. Acum , noi suntem in România și mă rog bunului Dumnezeu care mi l-a adus acasă să ne salveze căsnicia, să nu ne distrugem, când încă ar mai putea fi frumos. Dar mi-e frică să îmi fac speranțe prea mari, poate cer ce nu trebuie, dar mai știu că trebuie să lupt până la capăt. Dragoste cu forța nu se poate și totusi nu ma pot desprinde, detașa de el. Nu sunt de acord că iubirea dispare, așa tam-nesam, după 12 ani, îți dai seama că vrei altceva …, ce superficial privesc unii lucruile. Iubirea se transformă, devine afecţiune, respect , înţelegere, dragoste, dar mulţi confundă şi cred că iubirea pătimașă îi realizează…, săracii… Iertați-mă, Părinte, am sris mai mult decât trebuia …, nădăjduiesc că rugăciunile, cu cât sunt din mai multe părți, vor acționa într-un fel sau altul, pentru trezirea sufletului, îndreptare şi dragoste faţă de familie, întărirea credinţei şi luminare… Să ne miluiască bunul Dumnezeu… Elena și Ilie. Doamne ajută!