Părintelui Iulian Rață

0
0

Sărut mana, Părinte.. Mă iertați că vă deranjez din nou cu o problemă care mă afectează foarte mult și nu știu dacă e bine pt mine dar care totuși face parte din familia mea deși se pare că alții nici nu vor să audă. Nu sunt eu în măsură să judec pe nimeni și nici nu cer nimic în schimb decât puțină atenție părintească și înțelegere de care nu am parte. Este vorba despre tatăl care m-a adus pe lume, că îmi vine câteodată să cred că a făcut-o din greșeală. Ai mei părinți s-au despărțit de ceva zeci de ani. În prezent, de vreo șapte ani locuiește cu o femeie, care nu numai că nu mă suportă dar nici prin casă nu mai am voie să intru când nu e el interzicându-mi cu desăvârșire și nici atunci când e el, mă jignește din motive inexplicabile și atunci mă simt și plec. Simt nevoia să-l văd să stăm de vorbă să-mi dea un sfat când am un necaz dar n-am cu cine mă ignora pur și simplu. Nici acum după ce m-am căsătorit nu-mi dă pace femeia asta, ar spune fel și fel de vorbe care nu au nici o legătura cu mine, dar el, crede. Nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu am nimic cu viața nimănui fiecare și-o trăiește cum vrea și cu cine vrea, dar femeia asta nu e nici stabilă, de când locuiesc ,,împreună” nu știe altceva să facă decât să plece câte o săptămână pe la x și y și vine înapoi și el știe. Eu cred că asta nu mai e ,,familie”, așa cum se amăgește el gândind, ținând cont și de faptul că nici măcar la primărie nu sunt cununați. Părinte, nu știu ce să mai fac și la cine să mă rog măcar să uit să nu-mi mai pese de nimeni și credeți-mă ca am încercat și așa, dar iarăși aud și văd fără să vreau și simt că înnebunesc de furie și ură. Vă rog din suflet să mă ajutați cu un sfat..Dumnezeu să ne aibă în pază!

  • Elena a întrebat 14 ani ago
  • last edited 3 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Cu adevărat a Înviat. Stimată soră Elena. Am stat și m-am tot gândit la ceea ce ați spus. Și știți ce cuvinte îmi tot sună în ureche? „Cine iubște pe tatăl sau pe mamă, sau frați și surori, soții, mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Împărăția Cerurilor”. Ideia ar fi următoarea. Încercați să-i spuneți direc tatălui cum stă lucrurile. Și dacă nu te va înțelege atunci încearcă să rămâi în liniștea sufletească lăsându-l să fie ca și un străin oarecare. Încearcă să pui accent mai mult pe liniștea ta și pe mântuirea personală. Căci la ce îți va ajuta dacă îl vei sprijini pe tată în situația în care este el și să își pierzi sufletul. În primul rând să faci liniște sufletului și apoi să încerci cu mută dragoste și răbdare, dar și rugăciunea către Bunul Dumnezeu să îl întorci spre lumină. Dumnezeu să îți dea putere să învingi spinul diavolesc care încearcă să-ți înțepe sufletul.

Doamne ai milă de noi că suntem în cursa celui rău.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.