Părinte, sărut mâna! Nici nu mai ştiu cum să mă comport. Sunt imperfectă, ştiu că perfecţiunea nu poate fi atinsă de om, se ştie, cine e doar perfect? Eu încerc să nu fac rău, să-mi păstrez sufletul curat şi ţin frână la multe, însă chiar când trăiesti printre lupi, devii şi tu lup. Chiar din casa mea pornesc discuţii murdare. Sunt acuzată că la toată lumea deschid uşa, că nu ştiu cum şi ce să scot ceva pe masă, când vine cineva la mine, ca lumea profită de mine, că sunt bleagă, ca sunt disponibilă pentru toţi….. şi multe altele. Am dat câteva exemple-n care poate înţelegeţi că eu nu aştept nimic de la nimeni. Adesea cum mă reprezintă EI, mă fac să mă simt chiar rea, încât nu mă pot numi creştin, ce să fac? Să dispar? Să ma încui în casă? Nu găsesc echilibrul, aşa să fie oare? Profită? Poate c-am greşit spunând acestea, dar vreau să văd unde este şi greşeala mea şi nu-mi dau seama. O fi eu chiar bleagă, că-mi mănâncă câinele din traistă? Mulţumesc, iertaţi-mă.
- a întrebat 15 ani ago
- last edited 8 luni ago
- You must login to post comments
Murim şi aflăm! Soră, nu ştiu, dar cred că vă daţi seama destul de bine că nu e deloc uşor să faci anumite concluzii, doar din cele câteva cuvinte spuse mai sus! Pentru a face anumite concluzii, trebuie să cunoşti ce este în sufletul omului, ce este în sufletul celor din jur, etc. De altfel, se primeşte că judecăm, fără temei! Nu iese prea bine! Doar atât pot să vă spun! Prea multe fapte bune, omul nu face niciodată! Prea multă milostenie, la fel! Prea mult, omul la fel nu iubeşte niciodată! Pentru dragoste, milostenie, fapte bune, totdeauna este loc mai mult şi mai mult! Să ne ajute Dumnezeu, să avem măcar câte puţin!
Doamne, ajută-ne şi ne mântuieşte!
Preot Iulian Raţă
- Guest a răspuns 15 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.