Dragă frate, nu trebuie să încerăm să înţelegem cu mintea noastră nemărginită, ceea ce este nemărginit şi de nepătruns. Iar în privinaţa la răspunsul dat anterior, şi la faptul că Dumnezeu îi iubeşte mai mult pe cei păcătoşi, aceasta doar nu înseamnă că nu-i iubeşte pe toţi oamenii , căci toţi suntem zidirea lui .Dar ca să înţelegeţi cât de cât vă proun un exemplu, dacă aţi avea cinci copii şi patru dintre ei ar fi copii extrem de buni , pe care şi i-ar dori oricine. Iar unul ar fi rătăcit şi plin de păcate. Oare nu v-ar durea mai mult inima pentru cel pierdut, oare nu va-ţi gândi zilnic ce să faceţi ca să-l întoarceţi și pe acela la  calea cea dreaptă. Oare nu aţi fi cu gândul mai mult la el, ca să nu-l pierdeţi difinitiv. Iată la fel şi Tatăl ceresc, îi iubeşte pe toţi oamenii, dar îşi doreşte nespus de mult să revie şi fii „perduţi”. De aceea cred că nu e cazul să căutăm pe cine şi cât îl iubeşte Domnul, căci oricine îşi deschide inima în întâmpinarea Lui nu va fi dezămâgit în veci. Alta e că nu trebuie să căutăm în acaestă sfântă dragoste izbăvire de greutăţi, dar să-i mulţumim Domnului pentru orice suferinţă aici căci nu numai este o plătă pentru păcatele noastre, dar şi va fi răsplătită cum nici nu vă închipuiţi. Iar despre dorinţa de a renunţa, desigur că e alegerea fiecăruia, doar că nu îmi închipui ce ar fi o viaţă fără Dumnezeu în ea. E de parcă deja s-ar înstaura un întuneric de nepătuns în inimă şi suflet. Noi neam deprin numai să cerem , șii cert faptul că cerem anume atunci când ne este rău, când vrem să dobândim ceva, dar dacă primim imediat uităm cine ne-a dat, cine ne-a favorizat, de mulțumire nici vorbă. Iar ție dragă frate ce vreau să-ți zic, dacă ai așa îndoeli apoi credința ta este nici căldicică, zici că mergi permanent la biserică însă nu cred că înțelegi de ce mergi, nu crește , nu încolțește în pământul inimii tale sămânța care o aruncă Domnul la fiecare ocazie fie la slujbă sau altă rugăciune.  

Prot Victor Mihalachi