Bună ziua, şi Doamne ajută. Poate vă mai aduceţi aminte de mine, pentru că v-am mai scris de ceva timp în urmă….Tot cu aceeaşi problemă mă confrunt, şi cred că nu se va mai termina niciodată, sau pot să o iau că le merit, tot ce mi se întâmplă. Cum am mai spus, eu lucrez acasă într-un magazin mic, de dimineaţă până seara. Îar in jurul meu, sunt oameni, cu atâta răutate de nedescris (nu vreau să condamn pe nimeni, şi nici nu judec). Vorbesc în legătură că au profitat de bunătatea mea. Până le-am dat pe datorie, am fost bună, iar acum când m-au băgat aproape în faliment, nici nu stau de vorbă cu mine, nici datoria nu şi-o plătesc, şi merg în altă parte la cumpărături….iar eu trebuie să mă descurc singură, să-mi plătesc datoriile, şi nu mai am bani, pentru că sunt la ei. Simt că nu mai pot. Nici nu ştiu cum să mă mai comport cu oamenii din jurul meu. Mă tot întreb, de ce lucrez în zădar? Pentru că nu am parte de nimic, doar de stres. Toţi furnizorii vin după bani, ceva normal, iar eu deabea am să-i împart să fie bine pentru toţi. Să mai fie că nu mă rog de ajuns, că mi-e cam slabă credinţa? Sau pot spune că e un mic (blestem) ce vine de la mama mea? Spun asta pentru că ea întodeauna vede răul înainte, în mine nu a avut niciodată încredere, eu sunt o naivă şi o proastă, care toţi mă duc de nas, cum vor. Ea spune, că aşa o să păţesc, că îmi pierd toţi clienţii, să închid că voi ajunge să nu am ce mânca….şi multe altele. Întodeauna i-a plăcut să ştie tot, să-mi coordoneze viaţa. Nu m-a lăsat să fiu cu băiatul pe care am vrut eu, şi pe care l-am iubit enorm. A reuşit să mă despartă de el, şi m-a împins de la spate să mă căsătoresc cu alcineva, pe care nu l-am iubit, din prima clipă. Ne înţelegem, dar nu pot spune că ne-am căsătorit din dragoste (asta din partea mea). Bine, avem un copil şi-l iubim enorm. Restul lăsăm aşa, mai mult ne înţelegem ca doi priteni buni. Dar trebuie să le răbd pe toate…..Dar câteodată simt că nu mai pot….aşa cred că Dumnezeu nu-mi ascultă rugăciunea. Ce să mai fac? Mai ştiu că mama mea nu-mi vrea răul, dar cred că din inconştienţă, mi-a făcut rău. Eu nu am curaj să-i spun ceva, parcă mi-e frica de ea.
- Cristina== a întrebat 14 ani ago
- last edited 12 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră Cristina, Ce semnifică credința noastră?În primul rând, ea semnifică o experiență reală de comunicare cu Dumnezeu, dacă noi prin aciastă experiență auzim răspunsul lui Dumnezeu, dacă vedem prezența lui Dumnezeu în viața noastră, atunci nu ne mai frământă nimic, și problemele noastre dispar . Nouă ne pare că Dumnezeu trebue să răspundă imediat la rugămințile noastre, că Dumnezeu trebue să ne însoțiască permanent pe calea vieții noastre, că El trebue să se amestece în toate circumstanțele vieții noastre, uneori atit de simple, mărunte,în conflictele noastre, în neânțelegerile noastre omenești. În fața lui Dumnezeu se arată toată viața noastră interioară, în fața Lui este bucuria și durerea naostră , iar el răspunde la bucuria și la durerea oricărui om.Deci trebue să ne adresăm lui Dumnezeu permanent cu rugăciune-chiar și în cazul tău și să ai nădejde și credință că El îți aude ruga și te va ajuta, dar mai ascultă și de sfaturile celor din jur . Azi lumea este foarte rea și nu trebue să ai încredere în toți de ce le dai pe datorie? Doamne milostiv fii robilor tăi și le ajută la bine și la greu.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.