tulburare

0
0

Sărut mâna, Părinte! Am avut o discuţie cu fostul soţ între patru ochi pe tema reîmpăcării. A fost de acord, ceea ce nu m-a surprins foarte tare. Însă eu i-am spus că nu mai accept beţiile în casa noastră, în faţa copiilor care s-au dezobişnuit să mai vadă aşa ceva, în plus am un alt copil care o să îl ia drept exemplu de părinte. Vreau să vă mai spun că mă simt tulburată din cauza acestei decizii pe care nu o prea fac cu inima, o fac pentru că aşa e bine, că el e soţul meu cu care m-am cununat în faţa lui Dumnezeu şi de care nu trebuia să divorţez să o iau pe alte cărări. Însă nu ştiu cât de pregătită sunt să înfrunt iar beţiile, de care mă îndoiesc că o să scape aşa curând şi deodată aşa cum susţine el. M-am dezobişnuit de viaţa de cuplu, m-am dezobişnuit să am \”obligaţii\” faţă de un soţ, într-un cuvânt mi se pare că nu prea am gândit cum trebuie condiţiile acestei împăcări. M-a apucat un fel de frică, şi din cauza asta nici noaptea nu mă pot odihni. El îşi face planuri acuma, nu, deci, mă sperie toate acestea. Menţionez că eu nu am de gând să caut vreun alt bărbat vreodată, nu am aceste reţineri din cauza că mă gândesc ca în viitor mai ştiu eu ce…nu! Însă mi-e frică iar de concepţii de viaţă prosteşti impuse cu obligativitate. Aş vrea să rămân măcar 1% propriul meu stăpân. Îmi cer iertare şi vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. O să fac asta într-o zi, o să mă rog pentru el să îl lumineze Dumnezeu, să îi dea putere să învingă forţa care îl face să îşi bată joc de mintea şi de corpul lui cu băutura peste măsură, să redevină tatăl copiilor pe care şi i-a dorit, îi ofer sprijinul meu prietenesc, dar mi-e greu să mă reîndrăgostesc. Ce pot face altceva? Vă mulţumesc pentru toate sfaturile. Dumnezeu să vă binecuvânteze familiile.

  • ileana b. a întrebat 13 ani ago
  • last edited 10 luni ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră, ar fi foarte bine ca să fie posibil să aveţi o înâtlnire cu duhovnicul şi cu soţul dvs înainte de a lua o decizie şi de a face careva planuri de viitor. În privinţa stării dvs e şi de înţeles, căci deşi doriţi să faceţi un lucru bun, totodată vă daţi seama că patima soţului dvs oricum nu a dispărut şi ce nu v-ar spune e ceva cu care va trebui să luptaţi probabil tot restul vieţii. Deaceea şi vă este greu, căci acum aveţi o careva linişte şi stabilitate, de păstrarea cărora nu sunteţi absolut sigură. De veţi lua decizia să vă reuniţi familia e foarte bine, dar să ştiţi că va trebui să daţi dovadă de foarte multă dragoste, răbdare şi înţelegere. Despre dragoste de care vorbiți că nu o veţi putea regăsi, păi nu mai există poate acel sentiment viu şi înflăcărat din tinereţe, dar dragostea e un sentiment care evoluează, crește se formează, şi de a fost prezent, atunci nici nu poate să dispară definitiv. Poate nu e necesar să vă reîndrăgostiţi, dar doar să reînviaţi acele sentimente care există între voi, chiar şi aceeaşi prietenie, de care vorbeaţi dacă nu greşesc că există între voi. Iar adevărata dragoste vă va ajuta să o aduceţi în suflet chiar Dumnezeu, care mereu ne îndeamnă la dragoste şi singur este dragoste desăvârşită. Care nu ar fi decizia pe care veţi luao, nu uitaţi că mereu îl aveţi pe Dumnezeu alături, vorbiţii şi de această frică şi nehotărâre, cereţi-i ajutor şi susţinere de a merge până la capăt şi vă va ajuta neapărat. Şi nu uitaţi că cele mai mare minuni le face Dumnezeu pentru cei cu credinţă neclintită în El.

Cu credință și cu dragoste să vă apropiați…….

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.