Sărut mâna, părinte! Sunt sau nu o credincioasă, nici eu nu mai ştiu pentru că m-am pierdut. Nu, nu am intrat nici în vreo sectă, nici nu am încetat să mă duc la biserică. Alta e problema. Simt că nu nu mai e nimic în mine, îmi lipseşte dragostea de Dumnezeu, dragostea de oameni, râvna, evlavia, smerenia. Mă duceam cu atâta dragoste şi înflăcărare la biserică încât de multe ori mă podidea plânsul. Nici eu nu ştiam de ce, dar asta simţeam. Când atingeam racle cu moaşte aveam o trăire deosebită. Nu mă laud cu toate astea ci doar le evoc cu tristeţe, căci nu le mai am. Acum nu simt decât că am o piatră în loc de inimă. Starea mea de acum îmi aminteşte imaginea mea de mic copil când mama mă târa împotriva dorinţei mele la dispensar pentru vreun vaccin. Asta fac acum, totul pentru mine e un servici, o obligaţie. Pentru că aşa trebuie. Rugăciunile, metaniile le fac fără trăire, seci. O rugăciune prost făcută, mecanică. Nu ştiu ce să fac, cum să mă întorc la starea mea anterioară? Plâng, mă simt a nimănui, pierdută şi singură. Nu sunt eu. Dar ce sunt? Şi ce să fac?
- Eugenia a întrebat 14 ani ago
- last edited 12 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, „Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 4-5). Pentru aceasta, numai cerând Domnului cele bune, le vom putea şi primi, iar nu ostenindu-ne singuri. „Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini” (Psalm 36,5). Mântuitorul Însuţi ne îndeamnă să îndrăznim, zicând: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33). Pentru a face o schimbare, de orice fel şi în orice domeniu, omul trebuie ca, mai întâi, să aibă îndrazneală. Îndrăzneala este însă tot atât de personală, pe cât de personal ne este sufletul; nu poate fi numită îndrăzneală o atitudine colectivă spre ceva anume, precum nu poate fi numită îndrăzneală nici lipsa de bun simţ. De aceia cercetează-te pe tine însuți cu amănuntul și vezi unde s-a destrămat acea legătură care ai avut-o mai înainte cu Dumnezeu mergi la duhovnic și fă o mărturisire generală și încearcă să legi înapoi acea funie care s-au rupt, a credințeți fără de care suntem morți aici și în vecie.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 14 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
