pricepere

Părinte, cum să fac să atrag un om plin de patimi (eu însumi nefiind prea departe) să îi placă cele ale Bisericii fără să i se pară că aş vrea să îl duc în pustie să îl călugăresc? Pentru că soţul meu cam aşa priveşte Biserica-ca pe ceva exagerat şi pentru babe, pentru morţi, pentru cei cărora nu le place „viaţa”, pentru „pocăiţi”, ca pe ceva ruşinos sau ca pe o nebunie din partea celui care începe o discuţie pe tema unei pilde, să zicem. Schimbă mereu subiectul când vine vorba de cele Sfinte. Este adevărat că se simte străin, că nu i s-a implantat de mic şi regulat credinţa în Dumnezeu, dar trebuie să fie o cale, că are şi el un suflet, şi sigur Dumnezeu se uită şi spre El, aşteptându-l. Dacă merg doar eu la Biserică cu copiii, şi purtarea noastră îl trage singură fără vreo vorba spre Biserică, mă tem că va dura prea mult cu el. E doborât de plictiseală, aceasta fiind unul din motivele pentru care zice el că bea, dar când îi propui să facă ceva să nu se mai plictisească, tot mai veselă-i băutura. Ştiu că nici să îl forţez nu e cheia. O să îi vorbesc Domnului mai insistent despre el. Ştiţi, el este cam delasător, dacă nu eşti hotărât şi serios cu ceva de la bun început, o ia în râs şi tot în încăpăţănarea lui continuă. Mi-aţi spus că trebuie să am răbdare, mă tem că stau cam slab la capitolul asta. Nu vreau nici minuni de moment, însă nici să pierdem timpul având o răbdare cu el pe care sigur o să o înţeleagă prost, tărăgănând o îndreptare radicală. Tot ce aş vrea e să nu i se mai pară de pe altă planetă ce ne învaţă Dumnezeu în Sfânta Biserică. Nu voi fi ca o fanatică , ca să îl îndepărtez, dar cum să fiu? Eu îl respect şi ţin la el, dar dacă îi spun asta că am dragoste faţă de el, înţelege o dragoste pătimșă şi aşteaptă altceva. Mama ar spune că mă complic cam tare cu educaţia lui, fiind un om matur, dar, Părinte, are nevoie, şi dacă soţia nu o poate face, atunci cine? Pe mama lui reuşeşte să o facă să creadă că el nu mai bea, deci se preface. Mă iertaţi că vă cicalesc cu problema asta urâtă a beţiei (am fost puţin spus vulnerabilă atunci când l-am cunoscut şi mi-am legat viaţa cu el), însă acum aş vrea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să îl punem şi pe soţul meu pe făgaşul cel bun. Doamne ajută!