Sărut mâna, părinte

Părinte, las ruşinea la o parte şi vreau să ştiu ce să fac. Suntem patru fraţi, 3 fete şi un frate. În copilărie, fratele meu se juca cu mine, de-a „doctorul”, de-a „mama şi tata”, şi fiind mai mare, făcea lucruri ruşinoase cu noi. La început îmi plăcea, dar crescând nu mai vroiam să mă joc aşa, dar el continua să ne pună mâna în locurile ruşinoase. De frica părinţilor, de teamă să nu îi supăr, nu le-am spus nici în ziua de azi. Când am mai crescut, s-a schimbat, acum are familie, e om bun. Dar totuşi, eu am pe suflet asta. Oare e un păcat mare. M-am spovedit de multe ori, dar nu am spus niciodată.