Pt dl Vitalii

Vreau de multă vreme să vă spun un secret, dar se pare că mi-ați luat-o înainte. Să vă povestesc frânturi dintr-o zi de-a mea obișnuită: la ora 6 fix dimineața încep păsărelele să ciripească la streașina casei mele, parcă ar fi pus ceasul să sune, dar afară ies mult mai târziu, când îmi termin treburile prin casă și când deschid ușa parcă aș deschide un portal către alta lume… mă întâmpină atâta lumină… ridicați-vă fața spre cer într-o zi luminoasă să vedeți câtă pace și bucurie veți simți! Eu chiar am inventat un nou verb: „ma însoresc”! Apoi mergând prin sat vezi cum fiecare casă are o grădiniță de lalele multicolore, ce poate fi mai frumos decât o floare? Și când sunt adunate laolalta așa roșii, galbene, pestrițe poți crede că ai întâlnit perfecțiunea! Mai vezi cum copiii sunt la fel de zburdalnici ca și fluturii după care aleargă și iarăși te încearcă bucuria! Satul nostru este înconjurat de lanuri galbene de rapiță înflorită și de aceea aerul la noi are parfum de floare, dar adevăratul delir de mireasmă va începe în curând când vor înflori salcâmii! Un sat de salcâmi înfloriți ,văzut de departe, de pe deal arăta ca o mireasa împodobită, știați? Și fiecare gură de aer inspirată e ca o baie de flori! Dar vedeți dumneavoastră e ceva subtil, adică nu e numai lumina și frumusețea și parfumul, e altceva și daca ești sincer cu tine însuți recunoști și-ți vine să strigi în gura mare ceea ce ai înțeles: oameni buni, Dumnezeu chiar există! Trebuie să acordați doar puțină atenție la ceea ce se află în jurul nostru! Eu asta am făcut deși sunt o păcătoasă, nu-i adevărat că lucrurile astea sunt văzute doar de cei ce nu sunt în păcat, Dumnezeu se dăruie necondiționat, ca de obicei, și din fericire aș putea spune!