Părinte, să vă mai spun o chestiune interesantă pe care am simţit-o, observat-o, aş vrea să îmi spuneţi ce credeţi. Nu-i aşa, că atunci când bărbatul în general, când simte că nu mai are nici un competitor se retrage satisfăcut şi caută altă „cucerire”? Mă refer acum la faptul că, precum v-am mai plictisit odată cu povestea mea, ziceam că fostul soţ trăia cu impresia că eu am totuşi o viaţă în derulare cu bărbatul cu care am al treilea copil. După ce am avut discuţia cu el, când i-am propus să ne împăcăm, el fiind foarte de acord, atunci când i-am spus cum stau lucrurile cu cel de-al doilea bărbat (că nu mai ştiu nimic de el), el s-a răzgândit şi nu mai vrea să ne împăcăm. S-o fi gândit că sunt numai bună de părăsit, de vreme ce nici celălalt nu vrea să mai audă de mine. Deci a dispărut suspansul, vânătoarea, trofeul. E o adevărată prostie, ştiu, dar pe sistemul ăsta gândeşte el. Sau poate a intervenit dezgustul de mine, poate nici n-a fost dragoste adevărată vreodată. Acum are un soi de milă faţă de mine, dar nu milă ca să ne ajutăm reciproc să ne reparăm greşelile pe care le-am comis din vina ambelor părţi. Nu ştiu dacă mă înţelegeţi ce vreau să spun. Mie îmi pare rău că nu mai am practic nici o şansă , ca în numele cununiei pe care am murdărit-o amândoi să ne reunim şi să Îl împăcăm pe Domnul nostru al tuturor, al femeilor şi bărbaţilor. Eu mă rog şi aş vrea să îl ajut pe el de la distanţă să depăşească ce cred eu că ne-a distrus căsnicia şi anume beţia. Oricum, în cazul unei reîmpăcări, iubirea noastră trebuia reconstruită de la temelii, nu era foarte uşoară apropierea ca şi soţi, pe care acum eu nu o mai văd ca pe o apropiere pătimaşă, care după puţin timp se stinge, aşa cum era înainte. Am o părere de rau, pe care o voi avea toată viaţa. Acum trebuie să îmi cresc copiii, să fie demni de haina de creştin, să fie oameni buni şi să le dea Dumnezeu Har şi înţelepciune, dar mai ales credinţă, smerenie multă şi dragoste de Dumnezeu. Dacă aş fi avut şi eu dragoste faţă de Domnul de pe la 18 ani măcar, nu ajungeam în situaţia asta. Iartă-mă, Doamne, nu mă lăsa!
- ileana b. a întrebat 13 ani ago
- last edited 10 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, orice nu sar întâmpla, ori cum nu sa r schimba viața voastră a ta și a soțului, roagăte pentru el permanent , până la ultima ta suflare de viață, nu uita exemplele di Sfânta Scriptură unde cineva nu a perdut nădejdea în Dumnezeu până la adânci bătrânețe și Domnul lea îndeplinit cererea, roagăte și ai răbdare, îmbogățeșteți comoara sufletului , credința, nadejdea și dragostea prin care îl vei scoate și pe el de acolo unde se tăvălește acuma și nu își dă seama.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 13 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.