0
0

Hristos a Înviat! Cer iertare de oră târzie… dar m-au doborât toate! Cum să mă ridic când totul mă apasă-n jos? Credeam că am doar o singură problemă, dar ele sunt infinite de fapt. Credeţi-mă că-mi curg lacrimile şi de abia scriu. Am avut o zi foarte grea şi noaptea la fel se aşterne. Am auzit azi atâtea lucruri despre mine, încât cred că aşa oameni nu mai există pe pământ. Nu mi-am dat seama niciodată că sunt un om total negativ! Mă doare totul atât de tare, că mă simt sfâşiată. M-am gândit deodata La Dumnezeu, apoi mi-am adus aminte de toate şi am început să simt că Dumnezeu nici nu va vrea să audă rugăciunea pe care eu nici nu ştiu cum să i-o adresez! Aş vrea să fug undeva departe, departe de mine, de toţi! Nu vreau să mă uite şi Dumnezeu cum au făcut-o toţi! Nu înţeleg ce-am făcut că mă rănesc aşa de tare? De ce toţi sunt veseli, iar eu nici ocazional nu pot zâmbi? De când am păşit pragul şcolii şi deja am 20 de ani, nimeni din clasă nu mă iubea şi toţi se fereau de mine… acum e la fel! M-am deprins cu asta, dar totuşi mă doare atât de mult. Credeam că mă iubeşte Dumnezeu, dar mă tem că şi El mă va lăsa… toata ziua îmi curg lacrimile, câteodată nici nu ştiu de ce. Pe toţi care-i iubesc, toţi lovesc în mine! N-aş vrea nimic, doar ca toţi să mă uite, fără să mă răneasca sau batjocorească… cum să fac, ce să fac? Îi iubesc pe toţi, nu înţeleg de ce nu am loc în inima nimănui?.. Mi se încurcă toate gândurile, deja nu mai ştiu cum să lupt şi cu ce, şi dacă trebuie… şi ce va fi cu mine?

  • You must to post comments
0
0

Nu-mi place aşa! Noi creştinii ortodocşi nu suntem dintre cei, care lăsăm mâinile în jos! Dimpotrivă! Suntem şi trebuie să fim, dintre cei ce sunt gata să lupte până la urmă! Mai ales cu păcatul! Uite, la Dvs., dă busna păcatul deznădejdii! Lucrul ăsta este foarte şi foarte rău! Nu e bine deloc! Ştiţi ce vă îndemn? Să nu uitaţi, că Dumnezeu, în toată dimineaţa răsare soarele pentru Dvs! Să nu uitaţi că ploiţa, vântul, copacii, Dumnezeu tot pentru Dvs. ia sădit! Vă rog de asemeni să nu uitaţi că Dumnezeu, pe noi oamenii ne-a creat ca fraţi, care suntem datori să ne iubim unii pe alţii, chiar dacă cei din jur nu totdeauna ne iubesc pe noi! Noi suntem fiii Iubirii, adică fii Dumnezeului celui Preaînalt! Acuma, dacă suntem fii lui Dumnezeu, nu trebuie niciodată să uităm că un Bun părinte, niciodată nu poate să-şi urască copiii! Deci cum ar putea dar Dumnezeu, care este însăşi Iubirea să nu vă iubească? Este absolut imposibil! Poate merită de văzut şi de analizat! Poate Dvs. fugiţi de prieteni? Poate problema nu este în cei din jur, pentru că nu toţi sunt vinovaţi, şi numai un om drept, nu-i aşa? Nici nu ştiu! Poate merită să faceţi o spovedanie generală şi să cereţi sfatul duhovnicului, ca să înţelegeţi mai bine unde este problema! Eu desigur că pot spune fie că toţi sunt vinovaţi, fie că Dvs., dar neştiindu-vă nici pe Dvs. şi nici prietenii liber o pot da în bară, nu-i aşa? Ca să nu se întâmple, mai bine, desigur mă abţin!

Doar una vreau să vă spun, ce ştiu la sigur! Dumnezeu vă iubeşte foarte şi foarte mult! Pentru că Dumnezeu pe cine iubeşte, pe acela pedepseşte!

Preot Iulian Raţă

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.