Mă rog de mă iertaţi Sfinţi Părinti! Să va zic o întâmplare din viaţa mea: Sfintele Duminici mi le petreceam la Catedrală, şi fără să vreau într-o Duminică când deja se finisase Sfânta Slujbă am ieşit să plec acasă, în faţa Catedralei mi-a apărut în faţă chipul unui băiat, care deja se pregătea în drum spre casă, mi sa întipărit acest chip şi mi-am zis în sinea mea, e frumos băiatul şi la Slujba l-am văzut, dar de fiecare dată apar cu complexe şi mi-am zis în sinea mea, că nu se uită el la mine, mi-am căutat de drum şi am uitat de el pentru un timp foarte îndelungat, până m-am întors iarăşi în SUA, aici iarăşi fără să vreau, l-am întâlnit pe net, după care mi-am adus aminte că e băiatul care-l vazusem cu ceva timp în urmă în Moldova la Catedrală, am început să luăm legătura, adică comunicăm pe net, am descoperit că e chiar din localitate vecină, şi el e din familie de Preoţi… Părinte, m-am îndrăgostit lulea de el, a început să fie dureros, fiindcă doar vorbeam pe net şi atât, nu comunicasem un timp îndelungat deloc, m-am rugat bunului Dumnezeu ca să mi-l dea alături, nu-mi pierdeam nici pentru o secundă nădejdea în Dumnezeu, deja obosisem să mă gândesc la acest băiat într-un timp, şi parcă mă liniştisem, într-o bună zi mi-am zis în gândul meu, n-o să fie acest băiat, înseamnă că o sa fie altul, acum o am pe Măicuţa Domnului şi pe Dumnezeu cu mine, nu sunt singurică, şi simţeam de parcă nu doream nimic, mai mult, dar Părinte n-a durat mult, intrasem pe pagină şi când colo, el îmi scrisese un mesaj că m-a sunat, dar nu putea da de mine şi că dacă am timp să-l sun să mai vorbim, mie nu-mi venea a crede, mă făcusem întru tot fericită l-am contactat şi am vorbit cu el, şi m-am îndrăgostit şi mai tare, mi-a zis că va veni în oraşelul unde sunt, căci nu e departe să ieşim la un suc, şi n-a mai venit, am aşteptat, dar fără nici un răspuns, nici nu mai vorbea deja, iarăşi îmi luasem grija de la el şi de Paşti el m-a felicitat cu Sfânta Sărbatoare, şi iarăşi nelinişte în sufletul meu…Părinte, nu ştiu ce să cred, că se spune că nimic nu-i întâmplător, mă stărui să mă las cu totul în voia Domnului, şi mă rog bunului Dumnezeu de este voia Lui să ne unească destinele, şi parcă primesc răspuns, adică apar câtevai convorbiri cu el, dar parcă se opreşte…nu ştiu Părinte, ce pot să cred despre aceasta, eu îl iubesc mult, nu vreau altul, el e credincios şi eu mi-l doresc mult să fie alături de mine, că ştiu că alături de el o să pot să am şi o familie pe placul lui Dumnezeu, căci asta îmi doresc, o familie credincioasă….Părinte, vă rog de-mi daţi un sfat şi mie, mi se umple ochii de lacrimi că n-am aici unde pleca la nici un Părinte! Mă rog de mă iertaţi!