Sărut mâna. Vă rog din suflet să mă ajutaţi cu un sfat, dacă se poate. Cu toate că suntem în post, iar eu de ceva timp mi-am propus să ţin şi posturile mari, am îngăduit să-l ţin şi pe acesta. Doar că nu l-am ţinut cum ar trebui. Adică am râs de alţii, am bârfit, mai mult decât anumite lucruri din trecutul meu au revenit şi mi-a tulburat viaţa. Şi aici mă refer la fostul prieten, singurul băiat pe care-l iubesc. Problema este că din egoism în post am apelat şi la ghicitul în cărţi să văd dacă o să mai fiu cu el. Răspunsul a fost negativ. Asta m-a durut mult şi am început să aduc jignirii la adresa lui Dumnezeu, să-l consider trădător. Cât de mult am greşit…ştiu că nu o să mă căsătoresc cu cel pe care-l iubesc, aşa cum mi-a ieşit şi în cărţi, deoarece pentru a te căsători, trebuie să o faci din dragoste, iar eu nu mai pot iubi pe nimeni altcineva. Acum am înţeles că dacă Dumnezeu aşa vrea, aşa o să fie, degeaba alerg eu la ghictori, că tot nu ajung la un rezultat. Chiar dacă o să duc o viaţă în singurătate, o să îmi dezic viaţa lui Dumnezeu. Problema este că acum mi-e ruşine să mă mai rog sau să merg la biserică să vorbesc cu un preot. Mi-e ruşine să mă întorc la Dumnezeu, pentru tot ce am zis şi ce am gândit. Ce mai pot să fac eu, deoarece împărtăşanie nu mai pot lua. Chiar şi aşa mă poate ierta Dumnezeu doar spovedindu-mă? I-am promis că nu o să mai dau în cărţi, dar nu m-am putut abţine. Cât despre preziceri, mă urmăresc zi şi noapte. Vă rog frumos să îmi daţi un sfat. Mai pot fi eu iertată de Dumnezeu pentru a mia oară? Aştept răspuns. Vă mulţumesc foarte mult.