Părinte, sărut mînă, vreau și eu să vă spun necazul meu ce s-a întâmplat cu mine la 14 septembrie curent și anume a decedat iubita mea soție fiind pusă diagnoza de medicii ”hepatita”B”, forma fluminantă”, având doar 29 ani, lăsând în urmă doi copii. Mă frământă sufletul și nu pot să-mi găsesc locul deoarece în tot ceea ce s-a întâmplat mă simt vinovat eu, deoarece nu am făcut nimic că să o protejez de această boală, fiind și eu purtătorul acestui virus de vreo 6-7 ani (am în vedere vaccinarea). La fel copiii la înmormântare nu i-am luat, temându-mă ca să nu le provoc șoc și suferințe sufleteștii (am procedat corect sau nu, vreau să vă întreb pe Dvs). Totodată știu că voi fi învinuit cândva și de copii și rude că eu am fost principalul vinovat în moartea dragei mele soții și nu știu cum să trăiesc cu această greutate în suflet. Dațimi un sfat cum să trăiesc mai departe, deoarece deseori îmi vine să mă duc din urma ei, rugându-mă la Dumnezeu pentru aceasta, știind că este mare păcat.