Pentru sora întru Hristos, care a scris întrebarea de la nr. 9772 am câteva cuvinte din suflet. Eu am săvârşit păcatul avortului în urmă cu mulţi ani, datorită unor împrejurări asupra cărora nu am să insist, ani întregi am dat vina pe cei din jurul meu care nu m-au susţinut, cert este că doar eu sunt de vină pentru ce s-a întâmplat, pentru că nu am avut mai multă credinţă. Şi în ziua de azi îmi plânge sufletul pentru ceea ce am făcut, mă uit la copilul pe care îl am deja şi mă gândesc ce frumos ar fi fost dacă aş mai fi avut încă unu, sau doi… Un copil este tot ceea ce e mai frumos pe lumea aceasta şi eu nu am avut curajul să cresc mai mulţi. Din când în când citesc acatistul pentru pruncii avortaţi şi mă podideşte plânsul, ştiind că ceea ce am pierdut nu mai pot aduce înapoi, nu mai pot repara răul făcut. Poate că Dumnezeu ar fi avut planuri mari şi eu am spus NU voinţei Domnului. Acum îmi doresc mai mulţi copii, dar nu ştiu dacă se mai poate, am deja o vârstă şi probleme de sănătate, soţul meu nu mai vrea alţi copii, însă cu ajutorul Domnului totul este posibil. Ştiu că nu sunt vrednică, dar dacă Dumnezeu mă va mai binecuvânta cu darul său nu-mi voi mai bate joc de el. Acest groaznic păcat l-am spus părintelui meu duhovnic la spovedanie, iar după ce mi-am făcut canonul şi am primit împărtăşania am simţit că m-am născut a doua oară, însă acest păcat nu l-am uitat şi nu am să-l pot uita cât voi trai, însă abia când îmi va da Domnul alt copil nu am să mai simt această povară atât de grea. Mai jos redau câteva cuvinte ale unui părinte plecat la Domnul, pe care îl simt foarte aproape de sufletul meu, părintele Arsenie Boca: “Altă durere mare pe care o aveţi voi mamele, dar care atârnă şi-asupra taţilor, sunt copiii lepădaţi. E păcat strigător la cer! E ucidere la mijloc, nu e ceva mai uşor. E păcat strigător la cer. Ascultaţi toţi cu luare aminte. Sângele lor strigă răzbunare. De aceea nu vei avea noroc cu ceilaţi ci plâns şi jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă, ori că îţi ia Dumnezeu şi pe ceilalţi, ori vor cere însăşi capul mamei. Ştiţi bine că aceasta se întâmplă la multe atunci pe loc. Iar aceasta aşa se tocmeşte, că atâta supărare vei avea în casă încât îţi pierzi cumpătul şi uiţi de marea milă a lui Dumnezeu ce o are cu toţi păcătoşii..” La noi, în România, azi sărbătorim Crăciunul. Prin ceea ce am scris mai sus m-am spovedit oarecum dumneavoastră şi tuturor celor ce vor citi mesajul meu, de aceea vă rog să vă rugaţi şi pentru mine păcătoasa, să-mi fie iertate păcatele şi să mă învrednicească Dumnezeu cu darul său dacă va mai voi. Iar tuturor surorilor care au în gând să lepede copilaşii din pântece vă urez ca ziua sfântă a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă în suflet numai bucurie, speranţă şi credinţă. Vă rog din suflet să nu aruncaţi darul pe care vi l-a dat Dumnezeu, nu faceţi din trupul dumneavoastră mormântul unui suflet nevinovat. În ziua sfântă de Crăciun mă rog ca Dumnezeu să vă dea gânduri bune de iubire şi credinţă, şi să ştiţi că nu sunteţi singure, Dumnezeu este cu noi tot timpul, Maica Domnului şi toţi sfinţii se roagă pentru noi, aşa că nu trebuie să cădem în deznădejde ci să avem credinţă că dacă noi facem voia Domnului, El nu ne va lăsa ci va fi cu noi la tot pasul şi ne va ajuta în tot ceea ce facem. Numai bine tuturor şi sărbători fericite!