măsura milosteniei

0
0

Sărut mâna, Părinte şi mulţumim pentru răgazul de a ne răspunde complet la toate întrebările. Vreau să vă mai întreb ceva de care sunt cam confuză. Mie îmi place să dau milostenie, şi cu ajutorul mare al Domnului dam milostenie în cantităţi mari, uneori şochez persoanele care primesc pentru că nu se aşteaptă la aşa de mult. În fine, eu mă simt eliberată, îmi place să văd că aduc fericire cumva în sufletele lor, dar îmi place şi să le întrec aşteptările ( în sensul bun). Am citit acum într-o carte, că „diavolul ne face să exagerăm peste puterile noastre cu unele lucruri”. Mărturisesc că de multe ori nu îmi mai rămân bani în casă, dar are grijă Domnul şi imediat îmi intră bani de undeva în cont. Nimeni din familie nu ştie unde şi ce tot duc eu în sacii aia, dacă întreabă, le zic eu o minciună ceva acolo să nu mă mai întrebe (minciuna de genul asta e permisă, nu?). În această situaţie s-ar putea zice că dacă am pornirile astea neobosite de a duce oamenilor şi a le cumpăra ce le trebuie, e de la diavolul? Câteodată sunt mulţumită asa, de mine, sunt bucuroasă că am făcut asta? Cred că e păcat, nu? Nu pot să mă abţin să nu fiu bucuroasă. Uneori, deşi încerc să le tai macaroana gândurilor care îmi vin, mai sunt şi nişte gânduri care poposesc de genul: „fată dragă, eşti nebună, ţi-ai dat ultimii bani şi acuma nu mai ai ce să le dai copiilor, mai bine dădeai mai puţin”- urăsc gândurile astea. Şi mă năpădesc câteodată şi nişte gânduri de mândrie, deşi eu nu spun nimănui despre ce fac, încerc să mă umilesc şi în faţa celor cărora le dau, dar nu e o umilinţă 100% sinceră, adică simt că ar trebui să fiu mai umilă şi nu pot deocamdată. Ar trebui să fug, să îmi şterg din memorie că am dat şi să trecem la următorul, dar uneori am o plăcere de a vedea reacţia omului. Vreau să îmi spuneţi unde greşesc- desigur că la nivelul gândurilor care sunt cel mai greu de controlat. Sfinţiile voastre ce mai văd la comportamentul meu? Mândrie? Cum să o birui atunci când dau milostenie? Mulţumesc pentru orice sfat şi Dumnezeu să vă mântuiasca. Amin.

  • You must to post comments
0
0

Răspunsul meu e simplu: Măsura milosteniei este lipsa măsurii. De sărăcit, nu ve-ți sărăci, Dumnezeu vă va purta de grijă. Mândria însă e o problemă mare să știți. Pe cât de mult vă poate înălța milostenia, pe atât de mult vă poate coborî mândria. De aceea, atenție mare și foarte mare! Ca să fugă de mândrie, Sf. Nicolae arunca în ascuns pungile cu galbeni tatălui nevoiaș. Ce ține de familie, zice Sfânta Scriptură: să nu știe stânga ce face dreapta!

Dumnezeu să vă ajute să dobândiți mântuirea!

Preot Iulian Rață

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.