Creștinii Ortodocși
Cuvântul „creștin” vine din limba latină populară, de la christianus, derivat de la Hristos, deoarece Iisus/Isus din Nazareth este considerat în religia creștină ca fiind Mesia și fiul lui Dumnezeu. Cuvântul „Hristos”, în limba greacă Χριστός Christós, „cel uns”, este traducerea din limba ebraică a cuvântului משיח Mașiah (arabă مَسيح Masīh). Cuvântul ”ortodox” care tine de biserica crestina rasariteana, de ortodoxie, care este conform cu doctrina acestei biserici; (despre persoane) care este adept al ortodoxismului; Conform cu principiile traditionale ale unei doctrine, ale unei dogme etc., considerata ca fiind singura adevarata; (despre oameni) care urmeaza cu fermitate (sau dogmatic) o asemenea doctrina.
„Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie.” (Facere 1, 26) Si a zis Dumnezeu da dar o să încalce porunca și va trebui să mori pentru al răscumpăra îl facem?…….. Da îl facem a zis Iisus. Vedeți dragostea nemărginită a lui Dumnezeu cunoscând prin ce va trece totuși au zis îl facem adica pe om. Omul, creat din iubire, dupa chipul Stapanului, are datoria de a ajunge la asemanarea Acestuia. Dumnezeu a lucrat deplin chipul, iar omul are datoria de a lucra, in masura puterilor sale si tot cu ajutorul lui Dumnezeu, asemanarea. Pentru a ajunge la asemănare este necesară punerea în practică a îndemnului lui Hristos de a fi „desăvârșiți precum Tatal nostru cel din ceruri este desăvârșit” (Matei 5, 48). Cu durere în suflet nu prea este așa astăzi în societaea secularizată, ci este o supunere majoritară păcatului și poftelor perzătoare de suflet. Ceea ce mi-am propus este să evidențiez măreția chemării omului, prin raportarea lui la Sfânta Treime, al cărei chip îl și poartă. Mai exact, observarea faptului că omul trebuie să își ducă viața într-o desăvârșită iubire și într-o permanentă conștientizare a unității de ființă cu toți semenii săi, creați și ei tot după dumnezeiescul chip. Lucrurile făcute de Hristos pot fi făcute de tot cel ce ajunge la „măsura bărbatului desăvârșit”, precum am văzut în nenumărate cazuri la Sfinții Apostoli și la Sfinții Părinti, iar modul de viețuire interpersonal al Sfintei Treimi este chip și model al viețuirii umane. Atât de profundă este iubirea și atât de multă fortă are, încât putem afirma fără teamă că „nimic nu este mai subtil și mai pătrunzător decât iubirea; ea nu are odihnă până ce nu pătrunde în întregime toată puterea, adâncimea ei deplinătatea celui vrednic de a fi iubit, cu care vrea să fie una; ea nu își găsește odihnă până nu trece peste tot și până nu ajunge la cel iubit și în cel iubit” (Rudolf Otto). (Sfântul Simeon Noul Teolog) ne spune: Am văzut un om care, pentru cei ce cădeau în cuvânt sau în faptă sau stăruiau în rele, într-atât suspina și se întrista, încât se părea că numai el cu adevărat trebuia să dea socoteala pentru toți aceia și să fie predat osândei.” Iată model de dragoste creștinească adevărată. Și dacă nu am avea exemple vii și statornice, nu am avea modele vii care au demonstrat prin propria viață și adevărata trăire creștin orotdoxă că se poate ajunge la dragostea cea spre care tind sufletele tuturor creștinilor orotdocsi de pretutindeni. Am ajuns să nu cunoaștem porunca dată de Mântuitorul ^ Să vă iubiți unii pe alții precum și eu pe voi vam iubit pe voi^ Oare mult ne cere Domnul?.. Unde este astăzi dragostea de aproapele care este o mare prioritate pentru mântuirea sufletelor noasttre. Sfântul Antonie cel Mare ne spune: „De la aproapele este și viața și moartea. Dacă-l ridicăm, ne ridicăm cu el, dacă-l osândim, picăm cu el. Cu toții suntem de una și aceeași ființă și mădulare unii altora. Dragostea față de aproapele trebue să ne fie o normă și un drum la capătul căruia vedem lumina. Eu sunt viața și lumina, ne cpune Mântuitorul. Astăzi cocietatea creștină a uitat de Dumnezeu avândul doar pe planul doi, iar pe prim plan având dragostea de slavă, avuție, ură, invidie, răzbunare etc.etc. Mergem cu pași grăbiți spre scurtarea timpului de trai a întregii lumi creștine de pretutindenea. Trezițivă dragi creștini din somnul plăcerilor lumești și diavolești, din somnul perzaniei . Să punem punctul acuma cât mai avem posibilitatea de a o face. Privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului va veni.(Matei 25,13) Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de’mbuibare şi de beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste. (Luca21,34) Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă’ntăriţi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului”.(Luca 21,36) Iar Sfântul Apostol Petru ne spune: Sfârşitul a toate s’a apropiat; fiţi aşadar cumpăniţi la minte şi privegheaţi în rugăciuni. Aș putea prelungi șirul îndemnurilor scripturistice dar nu cred că o să vă pună mult pe ghinduri. Mă miră faptul unde a dispărut frica de Dumnezeu, oare creștinul de azi nu înțelege, nu pricepe a cui zidire este, cine este stăpânul universului, cine este ziditorul și povățuitorul său. Ori nădăjduește în marea dragoste a lui Dumnezeu. Nu uitați indemnul fraților, întru sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea, cel ce nu muncește să nu mănânce. Eu voi preciza că aici nu e vorba de sensul direct al celor scrise, ci de munca pe care creștinul trebue să o depună zi de zi pentru a mântui sufletul său, clar că noi singuri nu putem face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu, dar nici fără stăruința și munca noastră Dumnezeu nu va mântui sufletele noasttre. Felul nostru ușuratic de a abandona munca pe pășunea spirituală, ne caracterizează astăzi ca pe niște netrebnici demni de judecată și pedeapsa lui Dumnezeu. Dulciața păcatului ne determină să îmbrățișăm drumul larg care duce spre iad acolo focul care nu se stinge nicicând așteaptă pe toți săi ardă dar nui mistue, nu este un foc cu care noi neam obișnuit dar este un foc numai de Dumnezeu cunoscut care arde necontenit dar nu mistue, și vermile conștiințeți ne va roade pe vecie. Fac un apel astăzi către toată suflarea creștină care va citi acest articol să vă gândiți bine la starea noastră sufletească, să nu vă sperie munca, să vă fie rugăciunea pe buze, călăuză să aveți dragostea de aproapele, și să vă îmbrăcați în haina faptelor bune creștinești pentru a întra cu bucurie și cu frică în cămara judecătorului la vremea hărăzită nouă pentru părăsirea acestei lumi și călătoria în veșnicie.
Prot Victor Mihalachi
