Să tacă tot trupul…
Să tacă tot trupul… Se cântă astfel în una din cântările din Postul Mare. Ce este de spus? Este de plâns şi de rugat. Aceste zile nu se vor mai repeta în veac. Vedeţi ce se face în lume. Cine ştie ce v-a fi cu cipurile, cine ştie ce uneltiri va mai inventa diavolul, vrăjmaşul neamului omenesc, nuştiu. Ştiu că la sigur, zilele acestea o să le plângem cu amar. Cei care aţi realizat ceva în acest Sfânt şi binecuvântat de Dumnezeu Post, Dumnezeu să vă primească truda şi rugăciunea. Celor care aţi realizat puţin, bucuraţi-vă de puţinul ce la-ţi reuşit, celor care nu aţi reuşit nimic să faceţi pentru mântuirea sufltelor Dvs., îmi pare rău, dar totodată, nu uitaţi, că Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului ci să se întoarcă şi să fie viu.
Să tacă tot trupul. Eu zic, să se roage. Azi a fost soare, a fost cald, a fost bine. Dar în suflet e trist. În suflet e durere, în suflet se aud strigăte: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L”. Câteva zile în urmă „Osana”, azi „Răstigneşte-L”. Cu ce suntem mai buni decât cei de 2000 ani în urmă? Cu nimic. Poate şi mai răi. Ei nu au ştiut pe cine L-au răstignit. Noi ştim pe cine răstignim prin păcatele noastre.
Iartă-ne Doamne pe toţi. Te rugăm, să ne ridici şi pe noi, cum l-ai ridicat pe Adam şi pe Eva, pe ei din iad, pe noi din iadul păcatului în care trăim şi Îţi mulţumesc Doamne, pentru acest Post. Iartă-mă pentru tot ce am greşit. Mă ştiu păcătos Doamne, dar şi pe Tine te ştiu iubire. Dacă mai lăsat până azi, ai văzut că mai am şansa să mă pocăiesc. Vreau să trăiesc pentru Tine Doamne, vreau acest lucru sincer. Te rog ajută-mă…
Să tacă tot trupul… Iertaţi-mă pentru toate, dar mă doare mult răutatea iudeilor şi mai mult însă mă doare nepăsarea creştinilor faţă de jertfa Domnului. De aceea am scris aceste rânduri. Poate că ar fi trebuit să tac? Dar mă tem că de voi tăcea eu, pietrele o să strige. Poate totuşi de tăcut?
Preot Iulian Raţă