Povestea degetarului de argint
Odată, cu mult timp în urmă, trăia într-un sat din Munţii Apuseni o tânără domnişoară pe nume Gabriela. Era croitoreasă, meserie pe care o învăţase de la mama ei. Ştia să coasă straie populare, dar mai ales rochii de mireasă. S-a întâmplat ca fiica boierului din sat să-şi anunţe căsătoria şi s-a răspândit repede vestea că avea nevoie de o croitoreasă foarte pricepută pentru că dorea ca rochia de mireasă să fie una deosebită. Aşa că a chemat la conacul ei mai mult tinere croitorese cărora le-a spus:– Eu v-am chemat aici pentru că peste două săptămâni mă căsătoresc. Întotdeauna am visat ca nunta mea să fie una de vis. Pentru acest motiv doresc ca fiecare dintre voi să îmi croiască câte o rochie de mireasă, iar aceea dintre voi care va face cea mai frumoasă rochie va deveni croitoreasa mea personală.
Tinerele croitorese au fost extrem de încântate de propunere, însă aveau o mare problemă.
Cum în acea vreme nu exista degetar, croitoresele se înţepau şi murdăreau croielile. Şi cum bine se ştie că o rochie de mireasă este albă, trebuiau să aibă mare grijă să nu o păteze.
Astfel că, în dimineaţa zilei următoarele, croitoresele s-au prezentat la conac şi au început să lucreze fiecare la cea mai frumoasă rochie de mireasă pe care şi-au imaginat-o vreodată. Gabriela era şi ea tare bucuroasă. Ştia în sufletul ei că, dacă rochia ei va fi pe placul fiicei boierului, atunci va fi răsplătită pe măsură şi se va putea căsători cu logodnicul ei, Daniel.
– Au, au, m-am înţepat, se auzi deodată un strigăt. Una dintre croitorese tocmai privea cu lacrimi în ochi cum picături mici şi firave de sânge îi murdăreau albul imaculat al materialului.
„Vai, eu ce mă voi face dacă păţesc la fel?”, se gândi Gabriela.
Dar logodnicul ei, care era bijutier, veni într-o după-amiază la conac şi-i făcu Gabrielei o surpriză deosebită.
– Draga mea, îi spus el, uite, pentru că ştiu cât de mult îţi doreşti ca rochia de mireasă să fie perfectă, am stat noaptea trecută şi ţi-am lucrat acest frumos degetar de argint.
Şi Daniel îi puse degetarul de deget.
– Acest degetar va avea grijă de degetele tale. Astfel, tu nu te vei mai răni şi nici nu vei mai murdări rochia.
Gabriela nu-şi putea reveni din uimire. Cu ajutorul degetarului de argint reuşi să creeze o rochie de mireasă de o frumuseţe de nedescris. Fetei boierului îi plăcu foarte mult. Astfel că Gabriela se căsători şi ea în scurt timp şi deveni una dintre cele mai vestite croitorese din Munţii Apuseni.
Iuliana Niţă
