Criza mondială grăbeşte venirea Antihristului!

Criza mondială e problema actuală care frământă pe omul contemporan. Dar nu trebuie trecută pur şi simplu cu vederea, ci e nevoie de meditat puţin asupra unor lucruri care aduce această crezi! Voi prezenta mai jos un mic interviu cu scriitorul ortodox Danion VASILE. Şi astfelsă putem înţelege drumurile care se deschid în urma acestei crize!

S-au tulburat rău de tot vremurile de acum. Sistemul mondial de supraveghere electronică a populaţiei înaintează cu paşi repezi. Oamenii sunt informaţi în mică măsură asupra acestor mişcări, dat fiind modul subtil în care se lucrează. De pildă, acum munca, viaţa cetăţenilor este rânduită pe baza cardurilor bancare. Cum interpretaţi insistenţa agenţilor economici şi a organelor de stat de a dirija întreaga noastră viaţă prin cardurile bancare?

– Trebuie să înţelegem scopul pentru care au fost implementate aceste carduri cu microcip în locul celor cu bandă magnetică. Pentru a ne lămuri e necesar să vedem care este prima etapă a primirii semnului fiarei. Aceasta este identificarea oamenilor nu prin nume, ci printr-un cod numeric personal. Acel CNP care apare pe certificatele de naştere şi pe buletine. Codul numeric personal, deşi mulţi nu văd nici o problemă legată de el, arată că nu mai suntem identificaţi ca persoane, este trecută cu vederea identitatea noastră, ci reprezentăm doar nişte simple numere. A doua etapă este schimbarea actelor noastre de identitate cu altele care vor avea microcipuri. Primele documente care au aceste microcipuri sunt cardurile bancare. Ulterior vor avea microcipuri buletinele, paşapoartele, permisele de conducere şi toate celelalte acte. În proiect, buletinele cu microcipuri trebuiau introduse în România de la 1 ianuarie 2009, însă din diferite motive s-a amânat aplicarea acestei legi cu doi ani de zile. Dumnezeu a întârziat planurile celor care vor să implementeze acest sistem mondialist de control al populaţiei ca să ne mai dea timp de pocăinţă.

– Ce au microcipurile de trebuie să ne fie teamă de primirea lor?

– Microcipurile care există deja pe cardurile bancare stochează o sumedenie de informaţii, nu doar cele legate de situaţia financiară a posesorului. Buletinul nu va avea doar data naşterii, oraşul în care te-ai născut, ci va putea stoca date despre sănătatea ta, cam tot ce ţine de viaţa ta, toate introduse într-o baza uriaşă de date care vor fi folosite nu spre binele oamenilor. Care este, de fapt, problema? De la microcipurile de pe cardurile bancare se trece la microcipurile de pe buletine, paşapoarte, permise de conducere, carnete de sănătate, cărţi de muncă, apoi se vor unifica toate actele într-un singur card cu microcip. Întrucât astfel de carduri bogate în informaţii se pot pierde sau fura, se va trece la implementarea microcipului în organismul uman. Studiile medicale arată că locurile ideale de implantare a microcipului în organism, pentru a nu fi nevoie de schimbarea bateriilor, sunt pe frunte şi pe mână. Exact acolo unde scrie în Apocalipsă că se va pune semnul fiarei. În America se duce o propaganda furibundă pentru ca oamenii să accepte implantarea microcipurilor. Recomand tuturor să vadă filmul „Îngerul digital” care, deşi are anumite secvenţe discutabile, furnizează o sumedenie de informaţii clare, recente, legate de campania de introducere a microcipurilor în America şi în alte ţări ale lumii. În aceste documentare din „Îngerul digital” vedem că microcipul este introdus în organismul uman cu ajutorul unei seringi. E de ajuns o injecţie pentru ca microcipul să intre în organism. Ce efect are microcipul asupra oamenilor? El poate fi controlat de la distanţă şi pot fi aflate informaţii despre starea de sănătate, oboseală, foame, frig, sete, puls sexual, pe baza cărora omul va putea fi manipulat ca o simplă păpuşă în mâinile unui copil. Oamenii vor primi microcipul, mulţi o vor face nefiind conştienţi de gravitatea alegerii lor. Părintele Paisie Aghioritul vorbea despre faptul că nu se va impune creştinilor cu forţa acceptarea microcipurilor, pentru că ar dovedi că nu respectă libertatea umană. Ispita va fi foarte, foarte atrăgătoare, astfel ca oamenii de bunăvoie să primească microcipul. Doar în etapa finală va începe prigoana sângeroasă împotriva creştinilor, împotriva tuturor celor care vor respinge microcipurile.

– Microcipul are în el un element care trebuie să ne pună în alertă. Anume, codul de bare, fără de care el nu poate fi citit de calculatoare. Cheia codului de bare este numărul 666 care reprezintă, de fapt, semnul fiarei.

– Există mai multe perspective. Unii spun că toate codurile de bare conţin 666, un număr stabilit prin convenţie. Problema nu e referirea strictă la un număr, 666, ci acoperirea duhovnicească pe care o are numărul respectiv. Microcipul face rău şi dacă are 222. Se păstrează acest sistem cu 666 pentru a arăta că vor să-i convingă pe oameni să se lepede de Hristos. Bând apă minerală cu eticheta marcată în cod de bare 666 nu ne lepădăm de Hristos, însă ne obişnuim cu numărul respectiv şi uităm de acoperirea duhovnicească a acestuia.

– Părintele Paisie Aghioritul ne spune că în actele de identitate numele nostru intră încadrat în 666, deci în codul acela de bare. Este ca şi cum te-ai re-boteza în Satana. Şi pentru asta semnezi. Primeşti altă identitate, numerică, în Lucifer.

– Asta pentru că oamenii nu vor avea tăria de a rezista fără bani, fără mâncare, fără medicamente. Şi vor accepta să se lepede de Hristos. A nu te lepăda înseamnă a avea curajul de a muri pentru Hristos. Câţi au acest curaj? Perioada comunistă ne-a arătat că foarte mulţi au apostat. Au fost pline închisorile comuniste, dar dacă raportăm numărul mărturisitorilor la numărul populaţiei româneşti din vremea respectivă, vom vedea că marea majoritate a creştinilor din ţară a apostat. Nu au avut curajul de a da mărturie în faţa prigonitorilor, pentru că ar fi ajuns în închisori. Toţi preoţii cu viaţă sfântă au trecut prin temniţele comuniste. Preotul care nu a supărat partidul comunist înseamnă că a tăcut în faţa Sfântului Altar sau a spus lucruri care nu erau de folos duhovnicesc enoriaşilor.

– Sfinţii Părinţi şi duhovnicii mari contemporani ne avertizează că vin vremuri mai grele decât acelea pe care le-au trăit mărturisitorii din lagărele comuniste. Practic, ce înseamnă că vin vremuri atât de grele? Lumea nu crede aşa ceva.

– Omul se simte liber cu cardul, cu bancomatul, cu supermarketul, pentru că nu gândeşte duhovniceşte. Cum părinţii şi bunicii noştri, în vremea prigoanei comuniste, au tăcut, aşa în vremurile de pe urmă noi sau copiii noştri vom fi puşi în situaţia de a ne lepăda de Hristos. Dacă am compara „experimentul Piteşti” cu vremurile de pe urmă, am ajunge la concluzia că omeneşte nu se poate scăpa. Însă Dumnezeu care i-a întărit pe sfinţii mucenici ai primelor veacuri, cărora li se tăiau mâinile, picioarele, li se turna plumb topit, erau supuşi la tot felul de torturi, şi totuşi au rezistat, tot aşa, în vremurile cele din urmă, El le va da putere mărturisitorilor. Omeneşte nu se vede nici o soluţie la capătul tunelului, însă Dumnezeu va fi alături de mărturisitorii Săi, pregătindu-i pentru împărăţia cerurilor. Pentru creştini sfârşitul nu e o perioadă de dezastru, nu e vreme de întristare. Creştinul nu se teme de sfârşit. Mărturisim în Crez: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Creştinul nu-l aşteaptă pe Antihrist. Creştinul îl aşteaptă pe Hristos. Spre Hristos trebuie să fie îndreptată atenţia noastră, nu spre lucrarea Antihristului.

– Am ascultat şi am citit un document care circulă pe internet. Astfel am aflat că un regizor american, prieten cu David Rockfeller, a mărturisit public secrete dezvăluite de către înaltul personaj. Acesta a spus textual că vrea să înjumătăţească populaţia globului şi să le implanteze tuturor microcipuri.

– Mărturisirea aceasta apare şi în filmul „Îngerul digital”, dar lumea face abstracţie de ea. Oamenii se tem să privească prezentul în faţă, oamenii fug de istorie, uită prigoana secolului XX, dezastrele comuniştilor care au martirizat atâţia credincioşi, distrugând atâtea biserici, transformându-le în grajduri sau discoteci. N-au curaj să privească prezentul în faţă, pentru că nu îndrăznesc să-şi schimbe viaţa, duc un trai căldicel, aşteptând ca Dumnezeu să-i mântuiască la grămadă, fără ca ei să facă nimic, amestecă virtutea cu păcatul, mai mult păcat decât virtute, că Dumnezeu iartă necondiţionat. Nu e deloc aşa. Dacă noi astăzi nu trăim creştineşte, dacă noi astăzi nu fugim de păcat, mâine ne vom lepăda de Hristos, pentru că vom fi puşi în situaţia de rămâne fără hrană, fără apă, fără bani, fără medicamente. Nu e deloc de glumit. Criza economică se apropie de România şi va determina pe mulţi să fugă cu disperare la soluţia compromisului, să fugă la mâncare, la bani, la băutură, înţelegând că dacă vor rămâne creştini vor fi lipsiţi de toate acestea. Criza mondială nu e altceva decât grăbirea venirii Antihristului. Au înţeles duşmanii lui Hristos că oamenii destul de greu se leapădă de tradiţii, chiar dacă se face propagandă homosexualităţii, pedofililor, tuturor destrăbălaţilor, că oamenii ţin la tradiţiile lor. Or această criză economică nu are alt scop decât ruperea oamenilor de toate reperele, aruncarea lor într-o deznădejde generală din care doar Antihristul îi va mai putea salva.

– Acelaşi David Rockfeller declara că datorită microcipurilor oamenii vor putea foarte uşor să fie blocaţi, să li se taie accesul la utilităţi şi la facilităţi. Deci un control complet asupra fiecărei fiinţe umane. Apoi se pune probleme că, odată luat microcipul, nu poţi scăpa de el, decât dacă îţi amputezi braţul…

– Va fi foarte multă manipulare mediatică şi oamenii vor fi înspăimântaţi. Se vor speria foarte tare de ideea de rămâne fără o mână sau de a ieşi din sistem. Problema e că, din momentul în care a primit microcipul, mintea va fi paralizată şi omul nu va mai înţelege că şi-a pierdut libertatea. Nu se ştie deocamdată cât de performante sunt microcipurile, dacă vor reuşi să anihileze total activitatea minţii şi efortul de voinţă, dacă omul se va mai putea pocăi pentru păcatul pe care l-a făcut. De orice păcat de care te pocăieşti, Dumnezeu te iartă, dar de păcatul de care nu te pocăieşti, Dumnezeu nu are cum să te ierte. Dacă tu nu vrei să-ţi scoţi microcipul, Dumnezeu nu ţi-l va scoate cu forţa. Deşi cred că vor exista şi minuni, copii care vor scăpa pentru rugăciunile părinţilor. Dumnezeu îşi va arăta puterea şi în vremurile respective, aşa cum şi-a arătat-o şi în vremea prigoanei comuniste.

– Marea majoritate a populaţiei României nu crede că nouă acum chiar ni se întâmplă aceste lucruri. Că va veni sfârşitul, dar peste sute de ani încolo…

– Mulţi consideră că ceea ce spunem noi sunt nişte poveşti. Când vor fi faţă în faţă cu cei care le vor pune microcipurile, le vor primi. De ce? Pentru că nu au ştiut să se pregătească pentru vremea respectivă.

– Despre asta vorbim acum: să-i avertizăm să se pregătească.

– Atât ne-a rămas de făcut. Tragem semnalul de alarmă, îi îndreptăm către duhovnici, spre părinţi cu viaţă sfântă, spre cărţile sfinţilor care au profeţit despre vremurile din urmă – Sfântul Serafim de Viriţa, Sfântul Lavrentie al Cernigovului, să le dăm posibilitatea oamenilor de a alege în cunoştinţă de cauză. Să nu-i lăsăm să fie manipulaţi de mass media. Trebuie să aibă posibilitatea de a căuta ei înşişi adevărul şi de a alege binele şi nu răul.

– Vine ziua când vor fi puşi în faţa opţiunii: alegi microcipul sau mori de foame. Ce credeţi că ar trebui să facă?

– Soluţia e simplă şi clară. Să ne ajute Dumnezeu să preferăm a muri de foame, decât să primim microcipul. Până atunci, în etapele intermediare, când ţi se pune microcipul pe cardul bancar, pe buletin sau permisul auto, poţi da mai uşor înapoi. Dar în momentul în care primeşti microcipul pe corp, mintea nu va mai fi mintea ta, te deschizi de bunăvoie lucrării diavolului. Astfel mântuirea ta va fi pusă în primejdie.

– Părintele Paisie Aghioritul ne încurajează, într-una din cărţile sale, spunând: „Hristos a pus ceva deoparte pentru cei care vor refuza semnul fiarei”. Important este ca Dumnezeu să-i vadă pe oameni că vor să fugă de Antihrist.

– Să vadă râvna lor. Dumnezeu o să-i întărească pe aceia, chiar dacă noi nu vedem soluţia, trebuie doar să avem curajul de a vedea criza în care ne aflăm. Să vedem ceea ce ne-a dat Dumnezeu. El nu ne cere acum să descoperim soluţia, nu ne-o arată. În schimb, ne dezvăluie cu claritate criza pe care o trăim, criza economică, dar mai ales pe aceea duhovnicească.

– Suntem deja în judecată cu Dumnezeu, că asta înseamnă criză. Nu cumva trebuie ca fiecare creştin, fiecare om să-şi revizuiască atitudinea, comportamentul faţă de celălalt, faţă de Dumnezeu, să se schimbe, să se pocăiască? Să facem şi noi precum cei din Ninive…

– …Ca să nu vină osânda lui Dumnezeu peste noi. Dacă mâine toţi creştinii s-ar pocăi de păcatele lor, atunci Dumnezeu ar schimba cursul istoriei şi ar amâna sfârşitul lumii cu zeci şi zeci de ani. Dar pentru că noi, creştinii, nu trăim cum trebuie, pentru asta vine osânda lui Dumnezeu. Cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur: „Din pricina păcatelor creştinilor nu vin păgânii la credinţa creştină”. Noi suntem creştini, din păcate, numai cu numele. Asta s-a văzut în timpul prigoanei comuniste, când erau o sută de preoţi în închisori, iar 5.000 de preoţi erau afară şi nu spuneau nimic.

– Sau colaborau!

– În cele mai rele cazuri.

– Să revenim la pocăinţă. Eu cred că totuşi mai sunt români capabili să reacţioneze cumva.

– Când ajunge cuţitul la os, îţi dai seama că fără Dumnezeu nu mai poţi face nimic. Momentele de mare criză i-au ajutat pe unii să-şi schimbe viaţa, aşa cum, la cutremur, până şi unii atei îşi făceau cruce. „De ce îţi faci, domnule, cruce, că nu crezi?” „Păi, cum nu foloseşte, nici nu strică!” Făceau cruce cu gândul că, dacă există totuşi ceva, să-i ajute şi pe ei. Tot aşa, în vremurile din urmă, vor fi unii care vor înţelege că viaţa lor creştină a fost o viaţă îndoielnică, au fost creştini numai cu numele, că au trâmbiţat că nu sunt ca sectanţii care ajung în focul iadului, dar nu au trăit nici măcar din punct de vedere moral o viaţă curată. În vremurile de criză îşi vor pune nădejdea doar la Dumnezeu, vor şti să alerge cu disperare la scaunul de spovedanie, pentru că doar în legătura vie cu duhovnicul vor mai găsi puterea de a rezista, de a nu ceda psihic. Va fi o vreme de mare deznădejde, de mare frământare. Din păcate, vremurile care se arată la orizont sunt vremuri de disperare. Numai cei întăriţi în credinţă vor rezista.

– Părintele Iustin Pârvu spunea că oamenii ar trebui să se înveţe de pe acum cu o viaţă de sărăcie, cu o viaţă simplă. Şi Părintele Paisie Aghioritul acelaşi lucru îl recomanda: „Simplificaţi-vă viaţa!” Ceea ce ar însemna, renunţaţi la comodităţi, pregătiţi-vă să înfruntaţi greul!

– Problema e că oamenii citesc, ce frumos a învăţat Părintele Paisie Aghioritul, dar vor, în realitate, o viaţă comodă, o viaţă cu maşini scumpe, cu case de top, cu vacanţe exotice, şi cred că în vremurile din urmă ei îşi vor schimba starea, că se vor pocăi atunci, pe ultima sută de metri, că vor intra cu tot cu maşini de lux în împărăţia cerurilor. Nu merge aşa! Dacă crezi în Hristos, de azi trebuie să te schimbi, de azi trebuie să te înveţi cu o viaţă mai săracă, mai de nevoinţă, mai de rugăciune, mai de post. Dacă aştepţi pocăinţa de mâine, poate mori în seara asta şi te-ai dus nepocăit. Nu trebuie să aşteptăm sfârşitul lumii pentru a ne pocăi, trebuie să avem grijă de propriul nostru sfârşit, noi nu ştim dacă vom prinde sfârşitul lumii, dar propria noastră moarte o prindem cu siguranţă şi nu ştim dacă o să fie peste 30 de ani sau mâine. Or, pregătirea în fiecare zi pentru moarte este cea mai bună pregătire pentru apropierea sfârşitului lumii. Creştinii care se vor pregăti pentru moartea lor vor ajunge în rai şi dacă prind sau nu prind sfârşitul lumii. Care se vor pregăti pentru sfârşit, fără să se pregătească pentru propria moarte, pot ajunge în iad şi dacă vine sfârşitul de obşte, şi dacă nu vine.

– Oamenii caută totuşi învăţătură. La unii credincioşi ajunge cuvântul adevărat şi rodeşte. Se întâmplă uneori, prin vocea unor duhovnici ortodocşi, ca oamenii să se smintească, pentru că li se spune: „Nu-i nici un pericol, ia cardul, ia microcipul, tot ce dă statul e bun”.

– Aceia nu sunt duhovnici. Aceia sunt mutanţi din punct de vedere duhovnicesc. Nu poţi fi păstor al unei turme pe care o duci în braţele diavolului. Faptul că există astfel de duhovnici indiferenţi sau paraleli cu viaţa duhovnicească trebuie să ne pună pe gânduri. Tocmai de asta Părintele Sofronie spunea că de foarte mare importanţă este alegerea duhovnicului şi e recomandat să faci câteva ore până la un duhovnic iscusit, decât să mergi până la colţul străzii să te spovedeşti la orice duhovnic, fără să ţii seama de măsura lui duhovnicească. E bine să faci ce zice popa, nu ce face popa. Dar e trist că din ce în ce mai mulţi preoţi nu numai că fac ce nu trebuie, dar şi învaţă ceea ce nu trebuie, ridicându-se împotriva Sfintei Tradiţii, împotriva Sfinţilor Părinţi şi împotriva Sfintei Scripturi. Or, Sfinţii Părinţi ne învaţă că astfel de clerici, chiar de-ar fi episcopi, nu trebuie ascultaţi. Trebuie urmaţi doar episcopii, doar preoţii care ne învaţă adevărul aşa cum l-au mărturisit Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţii şi părinţii duhovniceşti ai vremurilor noastre.


Cu râvnă întru Domnul,
preluat şi prelucrat de
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie