Rostire de pe amvon, imediat dupa hirotonia mea intru cinstea Preotiei.
„Nimeni sa nu dispretuiasca tineretile tale,
(I Timotei 4, 12)
Exordium
Sunt adevarate oare cele intamplate? Oare chiar eu sunt cel care sta pe acest inalt amvon, inaintea voastra? Este posibil ca o atat de mica faptura sa fie pusa pe o atat de inalta treapta? (preotia) Cu adevarat un tanar neinsemnat a fost asezat astazi veghetor asupra multor capete sau este doar un vis? Ziua in amiaza mare s-au intamplat toate acestea, iar nu noaptea, insa tot sunt greu de primit mintii mele.
De necrezut ca un intreg sat, cu atata multime de oameni – batrani, parinti si copii -, sta incremenit inaintea unui tanar neputincios ca mine, asteptand cu nadejde din gura mea cuvinte mari si „cu putere”. Dar s-au intamplat! Un atat de mic om a fost asezat inaintea atator oameni intelepti si dormici de cuvinte hranitoare, de „apa vie” si de mantuire.
Naratio
Mi-e teama ca nu cumva toate gandurile pe care le-am adunat pentru aceasta zi si pentru voi sa-si ia zborul si sa-mi lase mintea pustie. Tanar fiind si neinvatat in cele ale predicii, nadajduiesc spre mila lui Dumnezeu si spre dragostea voastra ce va indeamna sa ascultati cuvintele vietii pana si din gura unui incepator ca mine.
Pentru aceea fierbinte va rog pe toti, tineri si batrani, sa inaltati rugaciuni lui Dumnezeu pentru mine, si sa-mi insuflati tot atata curaj cate teama mi-ati adus in suflet prin bucuria si ravna de a veni si a ma vedea in aceste solemne momente. Fie ca Dumnezeu, pentru rugaciunile voastre sa-mi dea „cuvant cu putere multa” spre zidirea si intarirea noastra, a tuturor!
Partitio
Ma aflu inaintea voastra tot din pricina voastra! Voi sunteti motivul pentru care eu sunt aici, pe amvon, imbracat in vestminte ale Imparatiei. Dragostea pe care vi-o port in Hristos m-a facut sa accept cererea de a urca pe acest „turn de veghe”, inaintea voastra, si nu numarul anilor mei sau vreun alt motiv ascuns.
Pana acum traiam in liniste, caci stateam nevazut de nimeni si imi vedeam cu grija de cele ale mele nevoi, dar acum mi-a fost inmanata carma unei corabii marete – Biserica lui Hristos -, care sunteti voi, cei adunati astazi la aceasta Sfanta Liturghie.
Dragostea pentru voi si ascultarea de cei mai mari ai nostri, care se nevoiesc spre mantuirea noastra, m-au induplecat sa intru in aceasta arena si in aceste lupte mai mari chiar decat puterea mea. Caci, nefiind obisnuit cu asemenea lupte, ma aflu pe un teren nou si primejdios, in care vrajmasul iubirii noastre cauta sa rapeasca fiece suflet.
Confirmatio
Dar Dumnezeu, care alege si randuieste toate, va si intari ceea ce a ales, caci nu varsta este cea care trebuie cinstita, ci curatia vietii si pilda cea buna intru toate. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel, spune tanarului Timotei, proaspat inscaunat episcop: „Nimeni sa nu dispretuiasca tineretile tale, ci fa-te pilda credinciosilor cu cuvantul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta si cu curatia.” (I Timotei 4, 12).
Asa ca putinatatea anilor poate fi plinita de harul lui Dumnezeu, in urma unei ravne neincetate spre cele bune si in urma rugaciunilor facute cu dragoste de catre toti. De aceea este nevoie ca rugaciunile voastre sa plineasca lipsurile mele, si dragostea voastra sa alunge teama din inima mea.
Precum Timotei, care, tanar fiind, a fost asezat de Apostolul Pavel veghetor asupra multora, tot asa si astazi, binecredinciosul nostru episcop, m-a asezat pe mine la aceasta lupta deosebita; lupta care este mai presus decat puterile unui om lipsit de ajutorul lui Dumnezeu, dar care devine usoara celui acoperit de harul Duhului Sfant si purtat de rugaciunile celor impreuna cinstitori.
Dumnezeul nostru, care „pe cele slabe le intareste si pe cele neputincioase le plineste”, este Acela care ma va si sprijini in slujba in care am fost asezat. Iar daca El nu va s-a temut de putinatatea anilor mei, nici voi sa nu va infricosati, ci mai cu osardie sa va rugati si sa inaltati rugaciune pentru mine.
De multe ori, tineretea este cea care lumineaza batranetile, iar cei tineri se arata a fi luminatori ai celor in varsta. Sa dovedim aceste spuse prin cuvintele Vechiului Testament, si anume, prin Cartea numita „Istoria Susanei” – carte cu un singur capitol de 64 de versete.
Aflam din aceasta despre doi batrani ai poporului care si-au pus in gand sa pacatuiasca cu o frumoasa si curata tanara numita Susana. Acestia, bazandu-se pe batranetile lor in fata poporului, au urmarit-o pe tanara cu gand pacatos, si cand au prins-o singura, au intrat peste ea. Aceasta, „decat sa pacatuiasca inaintea lui Dumnezeu”, a ales sa tipe si sa riste a fi omorata de catre popor, care ar fi crezut mai degraba minciunile batranilor decat tineretea ei.
Batranii au spus tuturor ca, intrand la ea, au vazut un tanar sarind gardul si lasand-o singura. Lipsita de aparare in fata caruntetelor celor doi, dar nu si de purtarea de grija a lui Dumnezeu, Susana astepta hotararea. Intr-o clipita, „Dumnezeu a desteptat duhul intr-un prunc tanar, caruia ii era numele Daniel”. Acesta, prunc fiind, i-a devedit pe cei doi batrani mincinosi si rau-voitori.
Gandind la faptul ca „cele ce-s cu neputinta la oameni, sunt cu putinta la Dumnezeu”, ma umplu de nadejdea ca foamea voastra de cuvinte mari si setea de „apa vie”, va vor fi astamparate prin gura mea, a robului lui Dumnezeu si al vostru.
Reprehensio
De cele mai multe ori, tineretea se aseamana cu o mare furioasa, in timp ce batranetea este cea care ancoreaza omul intr-un port linistit si odihnitor. Se zice de asemenea ca „tineretea este o slabiciune, rareori aceasta fiind o virtute”. Dar acest lucru este valabil doar acolo unde lipseste Duhul lui Dumnezeu, caci, nu de putine ori, vedem tineri mai intelepti decat batranii, copii mai rabdatori decat parintii, ucenici mai evlaviosi decat invatatorii. Caci se zice: „unde voieste Dumnezeu, se biruieste randuiala firii”.
Se zice des in Scrierile Sfintilor Parinti ca, „inca si dupa multi ani, omul tot incepator poate sa fie!”. Tineretea este o putere care, daca ajunge sa fie pusa in slujba lui Dumnezeu, multa roada poate aduce celor de o seama si celor mai in varsta. Asa ca, nu numarul anilor aduce omului taria duhului, ci harul si iubirea lui Dumnezeu.
Dumnezeu poate ca pana si din pietre sa scoata marturisitori, dar mai ales „din gura celor ce sug” si a celor tineri, aflati in plina putere a mintii, a inimii si a ravnei.
In cartea dreptului Iov gasim urmatoarele cuvinte: „varsta trebuiesa vorbeasca, si multimea anilor sa ne invete intelepciunea”, insa acestea sunt urmate de o importanta completare, si anume: „dar duhul din om si suflarea Celui Atotputernic dau priceperea” (Iov 32, 7-8). Prin urmare, Dumnezeu este cel care da putere mintii, iar nu numarul anilor, care, petrecuti in nelucrarea celor bune, de mai mare rusine pot sa-l umple pe cel carunt.
Asa cum „nu barba este cea care-l face pe filosof”, tot asa si in acest caz, nu varsta este conditia celui ce invata si carmuieste, caci Dumnezeu este cel ce conduce toate prin cei alesi ai Lui (alesi = randuiti preoti).
Conclusio
Precum tanarul Timotei a fost indemnat de Apostolul Pavel cu cuvintele „O, Timotei, pazeste comoare ce ti-a fost incredintata!”, tot asa si eu, astazi, sunt indemnat sa strang in mana carma ce mi-a fost incredintata si, cu multa dragoste, sa ma jertfesc intru toate nevoilor voastre cele spre mantuire.
Pentru aceasta, eu, urmand tot cuvintelor marelui Apostol, sunt dator a va fi voua pilda intru toate, „cu cuvantul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta si cu curatia”, ca voi, vazand cele ale lui Dumnezeu daruri intru mine, sa-mi urmati in lucrarea lor.
Mai mult ca niciodata am nevoie, incepand de astazi, de rugaciunile voastre cele cu dragoste inaltate lui Dumnezeu, ca prin acestea, harul Duhului Sfant sa plineasca putinatatea anilor mei cat si neputintele omenesti, si sa-mi lumineze mintea astfel incat fiecare dintre voi, venind la mine, sa primeasca cele de trebuinta indemnuri. Caci impreuna slujitor fiind cu voi, am datoria de a spune cele ce primesc de la Dumnezeu si de a intari cele slabe ale trupului lui Hristos – Biserica.
Rugati-va pentru mine, ca si eu rugandu-ma pentru voi, sa crestem in dragostea cea dumnezeiasca si in lucrarea virtutilor celor indumnezeitoare, si impreuna mergand pe calea cea bune, sa dobandim Imparatia lui Dumnezeu cu toate cele fagaduite celor curati ai Sai.