Evanghelia Duminicii

Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Și i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.

Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 8, 3-15

––-

Asa mi-i de drag mie de sutasul din Capernaum! Stiti de ce? Pentru ca si el I-a fost drag Mintuitorului, in intelesul ca Domnul Hristos S-a minunat de el. Cind s-a apropiat de Domnul Hristos, el de fapt si-a marturisit credinta. A spus ca are un servitor care este bolnav si l-a rugat pe Domnul Hristos sa-l vindece. Avea credinta ca Domnul Hristos poate lucrul acesta. Dar avea credinta ca poate sa faca lucrul acesta de la departare, nu numai din apropiere. Si a zis: „Doamne, zi numai cu cuvantul si se va vindeca servitorul meu. Ca si eu sunt om sub stapinire si am sub mine oameni si zic unuia du-te si se duce, si altuia vino si vine, si slugii mele fa aceasta si face” (Matei 8, 9). Si Domnul Hristos S-a minunat de el si-a zis ca nici in Israel nu a gasit atata credinta. Credinta lui era insotita si de nadejde, in intelesul ca nu se poate sa ai credinta si sa nu ai nadejde in plinirea fagaduintei pe care o da Domnul Hristos. Si mai avea iubire, avea iubire fata de servitorul sau, intr-o vreme in care servitorii erau dispretuiti, si avea si smerenie, pentru ca a zis: „Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu”.

Părintele Teofil Pârâian