Durerea pentru societatea  de azi

Cât timp timp se va mai continua în felul acesta? Când vor deveni cei botezaţi creştini activi, pentru ca preoţii să se poată concentra asupra convertirii păgânilor? Ce luptă teribilă trebuie să luptăm! Deja focul iadului este în lume! Mari oraşe se înmulţesc de la un capăt la celălalt al ţării; fermierul – aşa cum este definit cuvântul în dicţionarele noastre – este ceva ce aparţine trecutului. Este acum la ordinea zilei proprietarul de pământuri cu o vilă la oraş, un yacht pe mare şi cu un tren personal ce străbate de-a lungul continentului. Comparativ, nu există decât câţiva muncitori pe câmpuri – prea săraci însă pentru a-şi întreţine familiile.

Casele liniştite de la ţară sunt tot mai puţine; pot să spun preţioase? Mă tem că nu, pentru că oamenii îşi pierd repede capacitatea de a estima în mod corect valoarea lucrurilor. Majoritatea oraşelor în toată lumea sunt suprapopulate. Partea feminină a populaţiei iese mai ales în evidenţă: o goană stupidă şi nebunească după mode nesănătoase reprezintă principala patimă care le absoarbe cu totul pe majoritatea femeilor. Nu mai este loc pentru grădinile şi ograda casei: majoritatea copiilor din orașe sunt crescuţi chiar în stradă. O, cât de puţini dintre ei simt influenţa binecuvântată a unui cămin creştin!Tineri bărbaţi şi tinere femei se află permanent „pe fugă”, aşa cum spun ei. Şi această „fugă” este o grabă nervoasă şi nestatornică de „a fi în pas cu vremurile”. Şi după toată fuga lor nu rămâne nimic în urmă decât abur şi fum, pentru că sunt goi – la fel de goi cum numai această lume schimbătoare şi trecătoare poate fi. Cu toate acestea, ei se agită şi cercetează: „Unde vom merge şi ce vom vedea? Ce vom face? O, dar ce putem face?”Dacă faci o plimbare de-a lungul marelui bulevard sau treci pe o alee îngustă, dacă faci o vizită sălilor de reuniune din oraş sau priveşti în fabrici, peste tot vezi aceeaşi privire pătimaşă şi devoratoare a unei neruşinate şi îndrăzneţe tinere femei, care priveşte fix cu un soi de mişcare artificială a ochilor. Şi uneori auzi chiar aşa-zişi creştini spunând că este o slăbiciune de caracter în cel care are privirea plecată a smereniei sau roşeaţa inocenţei. Astfel de oameni nu cunosc sentimentul viu şi gingaşul imbold al unei conştiinţe curate. Când un tânăr bărbat pufăie din trabuc sau îşi arată dinţii într-un rânjet dezaprobator în prezenţa şi în timpul conversaţiei cu oamenii mai în vârstă, atunci ceva este greşit în acea societate, ceva nu este în regulă cu familia tânărului.Având în vedere toate acestea, iubiţii mei, propovăduitorul Cuvântului lui Dumnezeu este obligat de teribilul jurământ pe care l-a făcut înainte de a primi darul succesiunii apostolice la hirotonirea sa, de a vă face cunoscut întregul Adevăr şi nu o parte a Lui.Numărul celor necăsătoriţi este în creştere. Şi sunt unii dintre cei căsătoriţi care spun: „Nu dorim copii, pentru că dorim să avem cât mai multă plăcere cu putinţă!” Aceasta este o atitudine greşită, pentru că într-o căsnicie creştină o anumită plăcere nu este îngăduită în mod continuu. Creştinii se căsătoresc din dragoste pentru Dumnezeu şi legea Lui la fel de mult ca unii pentru ceilalţi. Dar creştinii care rămân singuri renunţă la căsătorie şi trăiesc în sfântă înfrânare de dragul lui Dumnezeu şi numai pentru El.Acum aflăm însă că atât legătura din familie este abuzată cât şi starea celui singur. Curtarea între tinerii care abia au trecut pragul şcolii nu este recomandată, pentru că adesea conduce la depravare. Iar o curtare care se prelungeşte de-a lungul mai multor ani oferă ocazia de a păcătui şi a unei fărădelegi particulare faţă de Dumnezeu, întrucât inima şi dragostea ei sunt întoarse de la Dumnezeu şi aruncate asupra unui om.De-a lungul tuturor veacurilor istoriei Creştinismului, au existat în cadrul Bisericii mădulare eroice, tineri şi tinere, care prin harul lui Dumnezeu şi-au păstrat sufletele curate şi neîntinate şi au închinat slavei lui Dumnezeu cea mai nobilă însuşire a vieţii lor omeneşti, şi anume o curăţenie neîntinată a sufletului şi a trupului. Aceste persoane au avut curajul şi o încredere nelimitată în ajutorul lui Dumnezeu încât, cu toate că au trăit în lume şi printre pericolele ei, cu toate că au fost ameninţaţi de poftele propriilor lor patimi şi de ispitele diavolului, au reuşit vitejeşte să-şi păstreze această comoară chiar în acest plăpând înveliş pământesc, au purtat-o nevătămată de-a lungul întregii călătorii a vieţii de aici de jos, pentru a o depune în cele din urmă la picioarele Domnului lor.Eroi şi eroine creştine: voi care aţi imitat sau care încă imitaţi pilda măreaţă a Preabinecuvântatei Fecioare, Biserica admiră duhul vostru de jertfă, precum şi cel al sfinţilor mucenici care în câteva ceasuri şi-au încheiat lupta şi au dovedit devotamentul şi credinţa faţă de Dumnezeu! Pentru că trebuie să lupţi, să suferi şi să-ţi sacrifici întreaga viaţă! Cu bucurie şi veneraţie îşi coboară îngerii privirea spre voi, pentru că le semănaţi! Cu dragoste de maică şi cu mare putere Sfânta Fecioară Maria vă acoperă cu Sfântul Său Acoperământ când vă rugaţi cu toată inima, pentru că sunteţi elevii şi imitatorii Ei! Cu dulceaţa dragostei divine Mirele ceresc va umple inimile voastre şi vă va recompensa cu asupra de măsură pentru dragostea efemeră, trecătoare şi pământească pe care aţi pus-o la picioarele Lui. Veşnicul Judecător vă va găsi aşteptând precum fecioarele cele înţelepte şi prevăzătoare care de-a lungul întregii vieţi duc în mâinile lor uleiul curat al dragostei şi flacăra arzătoare a bunului exemplu! Astfel, credincios până la capăt, El vă va chema la veşnicul ospăţ de nuntă din cer. Amin.

Prot Victor Mihalachi