Călăuza Ortodoxiei
1. Mântuitorul Hristos, pe Muntele fericirilor, după ce a făcut cunoscută mulţimilor, care Ii ascultau, Legea Noului Aşezământ, pe care o aducea pentru fericirea omului, a încheiat astfel: „Cine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte, se aseamănă cu bărbatul înţelept care şi-a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar cine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, se aseamănă cu bărbatul nechibzuit, care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare” (Matei 7, 24-27). Construirea unei Europe fără de Dumnezeu se aseamănă cu casa construită pe nisip.
2. In Testamentul dumnezeiesc, pe care Mântuitorul îl lasă ucenicilor Săi înainte de Sfintele Sale Patimi, le spune: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5). Nu se poate construi o lume nouă fără prezenţa şi fără ajutorul lui Hristos.
Răspunsul la întrebarea: „Ce şanse de realizare are capitalismul”, rezultă limpede din învăţătura de mai sus a Mântuitorului Hristos: Omul nu poate face nimic bun fără ajutorul lui Dumnezeu.A socoti că întreg destinul omului se epuizează numai în stadiul său efemer de pe pământ, este cea mai teribilă minciună, cu care diavolul a înşelat pe om.Încă de la facerea lumii, Dumnezeu a pregătit omului sălăşluire fericită şi veşnică, stagiul terestru fiind doar vreme de pregătire pentru intrarea în acest sălaş. Cum trebuie să fie această pregătire şi ce trebuie să realizeze ea, ne-a arătat însuşi Dumnezeu prin lumea materială pusă la dispoziţia noastră şi apoi, însuşi Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om şi ne-a arătat prin viaţa şi învăţătura Sa Calea, şi a rânduit aşezământ Sfânt Biserica, pentru sfinţirea, înduhovnicirea sa, singura ţintă de realizat pentru om, pentru intrarea în veşnica fericire.În starea în care se află în prezent Europa, cu modul ei de viaţă capitalist, care tinde să devină modul de viaţă ideal şi unic, constatăm un fenomen nou, care are loc, un exod de populaţie cu dublu sens: din Orient spre Occident şi invers. Exodul spre Occident are două cauze principale: mai întâi a fost fuga de teroarea comunistă, iar acum, dorinţa de îmbogăţire din contactul cu capitalismul. Iar exodul apusean spre răsărit este pentru acapararea bunurilor materiale ale acestuia şi a transportului tehnic al capitalismului avansat. În acest exod şi unii şi alţii poartă cu sine bunurile lor proprii. Ortodoxia duce cu sine stilul ei de viaţă creştin, cu trăsăturile ei proprii: viaţa spirituală, liturgică, viaţa de rugăciune, cinstirea Sfintelor Icoane; de asemenea munca cinstită şi bine exploatată de apuseni. Iar apusenii duc cu ei, traiul lor trupesc abundent cu desfrânarea sub toate formele, cu negarea lui Dumnezeu şi idolatrizarea omului, şi mulţimea sectelor.Din această întâlnire reciprocă, Occidentul are prilejul să cunoască direct bunurile Ortodoxiei, să-şi recunoască lipsurile şi mai ales să-şi recapete dimensiunea spirituală a creştinismului pe care ei au pierdut-o; iar Orientul are posibilitatea să cunoască prin proprie experienţă urmările negative ale materialismului capitalist, degradarea fiinţei umane prin păcat şi nefericirea adusă din divinizarea materiei.Nu este greu de întrevăzut planul dumnezeiesc al acestor încercări. Europa este singurul continent fericit care s-a învrednicit de binecuvântarea cea mare a creştinismului. Civilizaţia lui creştină s-a răspândit şi a influenţat întreaga Omenire. Progresul ei tehnic uimitor a adus omenirii mari binefaceri. Dar a fost înşelat de diavolul. Dumnezeu creând materia a înzestrat-o cu puteri uimitoare: energii, forţe, pentru ca omul descoperindu-le să-şi poată îndeplini complet chemarea sa de a se sfinţi pe sine şi materia pusă la dispoziţia lui. Creştinismul occidental pierzând dimensiunea duhovnicească a creştinismului, nu mai poate face acest lucru precum a dovedit-o din examenul la care a fost supus şi din care, precum am văzut, a ieşit falimentar. Ortodoxia duhovnicească, prin proba suferinţei a dovedit că păstrează neştirbit slujirea ce i s-a încredinţat de a conlucra cu Dumnezeu la realizarea Cerului şi pământului celui nou, sortit să intre în veşnicie.De aici chemarea cea sfântă şi nobilă a Sfintei Ortodoxii de încreştinare şi înduhovnicire a Noii Europe, slujire pe care i-a încredinţat-o Bunul Dumnezeu, Care voieşte ca toţi să se mântuiască şi pentru care, Sfânta Ortodoxie s-a pregătit şi a dovedit că poate să o îndeplinească. Dacă lucrul acesta este realizabil, mileniul al treilea va fi creştin, după spusa filosofului francez, iar dacă nu, atunci îl aşteaptă cataclismele Sodomei şi Gomorei.