Manuscrisele de la Marea Moarta in atentia oamenilor de stiinta si a savantilor. Ştiinţa concepe noi metode de cercetare a Manuscriselor de la Marea Moartă
Fizicienii sunt pe punctul de a face noi descoperiri importante legate de Manuscrisele de la Marea Moartă, documente religioase vechi de 2 000 ani, găsite în deşertul Cisiordaniei (West Bank), declară un institut de ştiinţă din Berlin.
Din anul 1947 până în 1956 s-a recuperat un număr de aproximativ 900 documente distincte, de la beduini şi de la arheologii care au cercetat 11 peşteri de lângă Qumran, o aşezare ruinata, aflata pe ţărmul de nord-vest al Mării Moarte.
Documentele conţin mai multe cărţi ale Bibliei, ceea ce a atras interesul maxim al evreilor, creştinilor şi musulmanilor. Toate cele trei religii au legătură cu scrierile Vechiului Testament. În jurul sulurilor de la Qumran au planat şi teorii conspiraţioniste, vreme de 60 ani, nedovedite însă.
Unele dintre sulurile vechi au fost descoperite sau recuperate intacte, dar multe dintre cele 17.000 fragmente au creat probleme la sortare şi asamblare.
Până în prezent, oamenii de ştiinţă au folosit o metodă de tip „jig-saw-puzzle” (un anumit tip de puzzle, din piese foarte mici, în formă ciudată), încercând să potrivească piesele în funcţie de cuvinte şi de stilul scrisului.
Săptămâna trecută, oamenii de ştiinţă din Berlin au prezentat pe scurt metodele secolului XXI de sortare a fragmentelor care conţin scrieri ebraice, greceşti şi aramaice, păstrate la Muzeul Israel din Ierusalim.
Noile metode, inclusiv cea cu raze X, pentru pergament şi papirus, garanteaza faptul ca manuscrisele nu sunt deteriorate.
Re-analizarea acestora nu ar ajuta doar la rezolvarea unor dispute academice şi religioase aprinse, bazate pe diferite moduri de citire a textelor, ci ar ajuta la reconstituirea mai multor documente care păreau pierdute pentru totdeauna, într-un amalgam de fragmente rămase disparate.
Noile metode au fost dezvoltate de BAM, laborator pentru materiale ştiinţifice din Berlin (Germania).
„Vom fi în măsură să spunem dacă oricare două fragmente (de manuscrise) au proprietăţi identice, în privinţa materialului lor”, a explicat purtătorul de cuvânt al BAM, Ulrike Rockland. „Dacă au (proprietăţi comune), înseamnă că provin din aceeaşi bucată de manuscris. Nimeni nu putea spune cu certitudine acest lucru mai înainte (de descoperirea noilor metode).”
Manuscrisele de la Marea Moartă reprezintă una dintre cele mai mari descoperiri arheologice ale sec. XX. Un păstor beduin, Muhammad edh-Dhib, a găsit primele papirusuri în anul 1947, din întâmplare. În acel moment, sit-ul descoperirii aparţinea Iordaniei.
O carte publicată în 2009 despre descoperire şi istoricul ei relatează că, pentru a împiedica jefuirea grotelor înaintea unor cercetări ştiinţifice la faţa locului, care aşteptau o finanţare pentru a debuta, Gerald Lankester Harding, care avea în grijă antichităţile din Iordania, a plătit un beduin să strângă fragmentele de manuscrise care se puteau găsi mai uşor, începând cu anul 1950.
Pentru a se asigura că nimeni nu fură dintre fragmentele preţioase, beduinul a fost plătit pentru fiecare centimetru pătrat de manuscris, primind bonusuri în cazul găsirii unor părţi mai mari.
Cu toate aceste măsuri de protecţie, manuscrisele deja erau fragmentate în mii de bucăţi, deşi mediul întunecat şi uscat le-ar fi putut permite să se conserve mai bine, pe toată perioada în care au stat ascunse.
Până în momentul în care au fost aduse la Ierusalim, a existat de multe ori o nesiguranţă cu privire la grota din care proveneau fragmentele găsite. Chiar şi astăzi nu sunt dovezi clare că acele grote au aparţinut cu adevărat populaţiei care a trăit în Qumran, cu 2 000 ani în urmă.
Luna trecută (octombrie 2010), Israel Museum şi Google au anunţat planurile lor de digitalizare a principalelor manuscrise şi de publicare a imaginilor online gratuite (for free), în termen de cinci ani, cu baza de date aferenta si cu traducerile. (v. Arhiva Lacasuri Ortodoxe)
Manuscrisele de la Qumran au fost în centrul atenţiei publice ani de zile, iar pe marginea lor au apărut şi multe cărţi de senzaţional, care susţineau că ar putea „demasca” creştinismul.
În anii 1980 au existat controverse la nivel mondial legate de acuzaţiile că Israelul ar avea mici fragmente „secrete”, neaduse la cunoştinţa maselor. Oamenii de ştiinţă au călcat interdicţiile şi au publicat imagini ale fragmentelor în 1991.
Rockland a precizat că laboratorul din Berlin a lucrat pe o varietate de fragmente din piele de capră, pentru a dezvolta proceduri de catalogare a lor.
Acestea includ examinarea luminoasă, scanarea cu microscoape speciale şi cu ajutorul unor tehnologii avansate, cunoscute sub numele de raze X, spectroscopie de fluorescenţă şi spectroscopie Raman.
Experţii au conceput moduri standard de urmărire a modului în care fiecare bucată de papirus a fost realizata, şi vârsta fiecăreia.
„Pielea de capră este un material organic. Dacă două fragmente au aceeaşi semnătură în infraroşu, raze X şi Raman, ele aparţin aceleiaşi bucăţi”, a adăugat Rockland.
Procedurile pot identifica şi loturi diferite de cerneală folosită. Oamenii de ştiinţă au fabricat propria cerneală pe baza unor reţete vechi, în scopul testării felului în care reacţionează cu pergamentul. Dezavantajul unic al acestor teste noi este costul ridicat.
Fundaţia Prussian Cultural Heritage din Berlin a plătit pentru proiectul iniţial, care este unul comun de cercetare, germano-israelian.
Rezultatele vor fi prezentate într-un „workshop” din Berlin, în cursul acestei luni, noiembrie 2010, iar oamenii de ştiinţă şi savanţii umanişti se vor reuni pentru a afla cum pot colabora, pentru a avansa în cercetare.
www.lacasuriortodoxe.ro
