Şi vei vedea că acelaşi lucru s-a petrecut nu numai pe vremea sfinţilor din Vechiul Testament, ci şi pe vremea sfinţilor din Noul Testament. Dumnezeu n-a dat ceva scris apostolilor, ci în loc de scrieri le-a făgăduit că le va da harul Duhului, zicând: Acela vă va aduce aminte de toate.
Şi ca să cunoaşteţi că era mai bună această cale, ascultă ce spune Dumnezeu prin profetul Ieremia: „Şi voi face cu voi un legământ nou, dând legile Mele în mintea voastră şi le voi scrie pe inimi şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu (Ier.31,32,33)”. Pavel deasemenea arătând superioritatea acestei căi, spunea că a primit legea nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii (2 Cor.3,3). Cu vremea, însă, oamenii s-au abătut de la drumul cel drept; unii din pricina învăţăturilor greşite, iar alţii din pricina vieţii şi purtărilor lor. De aceea a fost nevoie de aducerea aminte a scripturilor.
Gândeşte-te cât de rău am ajuns! Noi, care eram datori să vieţuim atât de curat, încât să nu mai fie nevoie de Sfintele Scripturi, ci în loc de hârtie să fi dat Duhului inimile noastre spre a scrie pe ele, am pierdut cinstea aceasta şi am ajuns să avem nevoie de scrieri. Şi cu toate acestea nici acest al doilea leac, de Sfintele Scripturi, nu ne-am folosit cum trebuie.
Noi suntem de vină că am avut trebuinţă de Sfintele Scripturi şi că nu am atras asupra inimilor noastre harul Duhului Sfânt.
(Sfântul Ioan Gură de Aur – Comentariu la Evanghelia după Matei)
