O istorie a cercetărilor neprincipiale ale oamenilor de ştiinţă americani : Experimente imorale
Bolnavii psihic şi deţinuţii cobai
În cursul investigaţiei de către jurnaliştii de la AP, au fost dezvăluite detaliile a peste 40 de studii, iar atenţia jurnaliştilor s-a concentrat asupra faptului că cercetările au fost efectuate inclusiv pe bolnavi psihic. De exemplu, în 1942, membrilor unui adăpost pentru bolnavi mintal din orăşelul Ipsilanti, statul Michigan, li s-a introdus un vaccin antigripal experimental şi apoi au fost infectaţi cu virus. Tot în anii ’40, expertul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii Paul Havens jr a făcut o serie de experimente, infectând bolnavii mintal cu hepatite virale. Datorită acestui lucru, el a devenit unul dintre primii oameni de ştiinţă care a studiat cauzele şi tipurile acestei infecţii, dar cei infectaţi n-au avut nimic de câştigat din aceasta. Un alt contingent pe care s-a experimentat – de neînchipuit din punctul de vedere al eticii cercetării din timpurile moderne – a fost cel al deţinuţilor. În 1915, cunoscutul medic-epidemiolog Joseph Goldberger a prescris deţinuţilor din statul american Mississippi o dietă sărăcită doar pentru a dovedi că pelagra se dezvoltă pe baza lipsei vitaminei B3. Deţinuţilor li s-au adus scuze ulterior, fără nici o compensaţie materială, iar Goldberger, pentru eforturile sale în studierea pelagrei, a fost de cinci ori nominalizat pentru Premiul Nobel. În 1920, un medic de la închisoarea din San Quentin, California, L.L. Stanley, a făcut o serie de experimente cu privire la restaurarea „forţelor vitale” ale deţinuţilor în vârstă prin transplantul de gonade de vită sau extrase de la criminali executaţi. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, interesul faţă de studiile pe condamnaţi s-a reînnoit, deoarece de ele avea nevoie de armata. De exemplu, în trei închisori din statul Illinois, deţinuţii au fost infectaţi cu malarie pentru a se testa medicamente potenţiale împotriva acestei infecţii necesare soldaţilor care luptau în Pacific. Studiind căile de transmitere a infecţiilor intestinale, în 1940, experimentatorii au mers chiar mai departe, forţând deţinuţii dintr-o închisoare de corecţie din Coxsackie, New York, să bea suspensia nefiltrată a scaunelor bolnavilor sau să o inspire sub formă de spray.
Studii pe copii cu retard mintal şi pe negri
Odată cu dezvoltarea industriei farmaceutice, în anii ’50 şi ’60, cercetări guvernamentale şi corporative pe deţinuţi au fost făcute, în ciuda experimentelor naziste proaspete în memoria tribunalelor. În anii ’60, în cel puţin jumătate din statele americane, au fost permise astfel de cercetări. Unele dintre aceste experimente au devenit publice, generând un val de critici din partea mass-mediei şi a opiniei publice. Astfel, la un spital de boli cronice din Brooklyn, New York, unui număr de 19 pacienţi în vârstă invalizi li s-au introdus celule canceroase, fără consimţământul lor. Şeful instituţiei a spus că acordul în acest caz nu era necesar, deoarece celulele erau considerate sigure. Cu toate acestea, datorită avocatului William Hyman, această practică a fost întreruptă.
Un adevărat poligon de testare a fost Şcoala de stat Willowbrook pentru copiii cu retard mintal. În perioada 1963-1966, elevii acestei şcoli au fost infectaţi cu hepatită virală pentru a se testa pe ei anticorpii creaţi.
Cel mai ruşinos act de cercetare medicală din istoria Statelor Unite este considerat de mulţi oameni de ştiinţă studiul Tuskegee. În 1932, Serviciul de Sănătate Publică al SUA a decis să investigheze evoluţia sifilisului la negri. În acest scop, 399 de persoane, identificate cu manifestări iniţiale ale bolii, au fost incluse într-un program de supraveghere medicală. Scopul cercetătorilor a fost de a studia toate etapele sifilisului, de aceea nici nu s-a încercat vindecarea participanţilor la experiment, chiar după includerea penicilinei în schema de tratament a acestei infecţii, în 1947. În plus, celor infectaţi li s-a limitat deliberat accesul la informaţii privind tratamentul. Mass-media a aflat despre acest studiu în 1972, iar audierile de lungă durată din Congres au scos la iveală că reprezentanţii industriei farmaceutice considerau deţinuţii „mai ieftini decât cimpanzeii” în realizarea de experimente. Măsurile luate de Congres au dus, la mijlocul anilor ’70, la interzicerea accesului companiilor farmaceutice în sistemul penitenciar.
Cercetări neetice efectuate în străinătate
Lipsite de oportunitatea de a experimenta pe deţinuţi, cercetătorii şi-au mutat experimentele în străinătate, unde acestea puteau fi realizate cu costuri şi restricţii mai puţine. Cel puţin două experimente a medicamentelor din ultimii 15 ani au încălcat principiile etice. Unul dintre ele a constat în observarea pasivă a femeilor însărcinate, infectate cu HIV din Uganda, pentru a se evalua riscul transmiterii bolii la copil. Iar cercetătorii erau conştienţi de faptul că medicamentul antiviral azidothymidine reduce acest risc. Într-un alt studiu, un antibiotic a fost administrat de firma Pfizer copiilor nigerieni cu meningită, deşi eficacitatea sa în această boală nu a fost confirmată. Acest lucru a dus la 11 decese şi la dizabilităţi multiple. Compania a plătit în instanţă suma de 75 milioane dolari drept compensaţie victimelor, dar nu a recunoscut niciodată acţiunile sale greşite. Cum rezultă din raportul de anul trecut al inspectorului-sef din Ministerul Sănătăţii şi Bunăstării al SUA, în 2008, 40-65% din studiile clinice pe medicamente, supuse reglementărilor federale, s-au petrecut în afara ţării. Organele americane de supraveghere au fost în măsură să verifice mai puţin de 1% din aceste studii peste hotare.
www.ziarullumina.ro
