Tu ştii s- asculţi, de dragoste plină
Cu rîvnă arzîndă şi dorul nestins,
Tu semeni Cuvîntul, Lumina aprinzi.
O clipă eşti Mamă pentru-ai tăi copii,
Dar tot într-o clipă tu poţi să devii
O oază de pace, speranţă şi har,
Cum pentru pierduţi e pe ţărmuri un far.
Apoi eşti un medic cu sfat şi-ajutor,
Iar dacă-i nevoie expert în decor,
Oriunde si-oricînd eşti lumină şi sare,
Şi pentru al tău soţ eşti un prieten în care,
Mereu îşi găseşte alin, desfătare.
Trecut-au milenii de cînd prima dată,
De mîna divină ai fost tu creată
Dar greul, durerea, nici chiar osîndirea,
În stare n-au fost să îţi schimbe menirea-
De-aduce în lume căldură şi viaţă,
De-a fi ajutor, călăuză, speranţă.
îţi doresc să rămîi tot aşa de frumoasă,
La chip şi la suflet,
În duh – evlavioasă,
Să fii împlinită,
Să fii sănătoasă,
Iubită,
Iubind,
Şi oricînd
Credincioasă!
