Ce mai zic expertii in terorismul „alb” de extrema dreapta: Statul ar trebui să intervină dacă influenţa ideologică a părinţilor ameninţă bunăstarea copiilor

 Experţii germani sunt îngrijoraţi de faptul că tinerii neonazişti din ţara lor cresc în comunităţi extremiste izolate. Este, oare, timpul ca statul să intervină? se întreba Der Spiegel cu o zi înainte de masacrul de la Oslo.

Potrivit Daily Mail, care citează asistenţii sociali germani, tot mai multe familii extremiste din Germania organizează vacanţele şi timpul liber al copiilor oferindu-le o educaţie naţionalistă. Aici, tinerii citesc cărţi neonaziste, fac puzzle-uri care prezintă hărţi cu frontierele din 1937 şi frecventează tabere cu instruire ideologică.

Familiile închiriază case în reginile muntoase unde micuţii sunt familiarizării cu arme, obiecte de cult naziste şi cântece ale „Tineretului hitlerist”. Părinţii aleg să-i izoleze pe micuţi de societate ca să nu îi lase influenţaţi de elemente dăunătoare. În măsura în care este posibil nu îi lasă la şcoli de stat şi aleg un sistem de învăţământ privat. Mai mulţi experţi consideră că statul ar trebui să intervină dacă influenţa ideologică ameninţă bunăstarea copiilor.

Nota razbointrucuvant.ro:

 Asadar, avem asa: extremismul nu mai este legat doar de persoane izolate, psihopate, ca norvegianul „templier”, sau de grupuscule radicale si marginale ci este, deja, alipit existentelor colective primare ale societatii: familia si comunitatea. Asa se face ca in materialul de mai sus se vorbeste, fara nuanta, de FAMILII extremiste si de COMUNITATI extremiste.

Mai departe se vorbeste despre tendinta acestor comunitati/familii de a se izola (in mod relativ, fireste, nu de a se rupe de societate si stat), de a incerca sa protejeze copii de influenta mediului social majoritar, de incercarea de a le furniza o educatie in afara sistemului public de educatie si de influenta ideologica care ar putea afecta bunastarea copiilor.

„Necazul” cu toate aceste trasaturi sociale schitate este ca se potrivesc unor situatii dintre cele mai diverse si probabil intr-o foarte mica masura fenomenului incriminat – extremismul de dreapta. Sunt curente intregi, in societatea occidentala si nu numai, de oameni care vor sa isi regaseasca un alt mod de viata, de a-si proteja familia de „paradisul nebunilor” care a ajuns lumea astazi, de a incerca sa-si protejeze copii de „educatia” sexuala care li se baga fortat pe gat in scolile publice, de a forma comunitati „izolate”, adica ferite de zgomotul marilor orase. De aceea exista dezbaterile legate de homeschooling, de exemplu, sau despre abuzurile statului german care, tocmai in virtutea unei legi din perioada nazista, interzice si pedepseste cu inchisoarea parintii care isi retrag copii de la scolile publice pentru a ii educa pe cont propriu, si alte multe abuzuri de acest gen. Mai exista si curentul downshifting, care se bazeaza tocmai pe o respingere destul de radicala a societatii consumeriste mainstream din zilele noastre, care face apel la retragere, la regasirea spiritului comunitar si a „vietii la tara.”

Iata, asadar, ca exista o serie de curente absolut normale, unele de sorginte traditionala, care inglobeaza familii si comunitati, care se pun de-a curmezisul cu trendul majoritar. Cum vor fi ele protejate de psihozele declansate pe tema familiilor extremiste si cum anume vor proceda autoritatile astfel incat sa aiba criterii clare de delimitare intre gruparile care sunt cu adevarat neonaziste, sau extremiste, de genul sectelor radicale Penza, si curentele de rezistenta culturala pasnice si normale?

E evident faptul ca exista astfel de comunitati/grupari/curente, de genul neonaziste (mai ales in Germania, unde exista probleme istorice si unde fondul este cu totul altul decat in alte regiuni), sau secte religioase, care chiar se perpetueaza pe baza indoctrinarii copiilor si a „spalarii creierului” membrilor lor. Nu stim cum se face insa ca aceste grupuscule prolifereaza nestingherit, pe cand crestinismul se afla, deja, sub o prigoana „europeana” tot mai insistenta.

In privinta familiilor neonaziste, este demn de amintit un detaliu istoric: lucrurile au ajuns atat de departe in al treilea Reich, incat copiii familiilor din unele landuri germane erau invatati sa inlocuiasca numele Mantuitorului din rugaciunile de dimineata si de la masa cu numele Fuhrerului (Hitler)! Ei da, asta indoctrinare, si inca una in mod declarat antihristica. Fata de astfel de abuzuri, intr-adevar, interventia autoritatilor ar fi cat se poate de legitima.

Bomboana de pe tort este oferita insa de ideea ca statul ar trebui sa intervina in astfel de cazuri precum si acolo unde educatia ideologica a copiilor ar afecta, chipurile, bunastarea lor. Si care va fi aceasta ideologie? Va fi oare dupa modelul pe care Europol a promis ca il va face pornind de la cazul Breivik, cazul celui care a umplut mii de pagini cu idei dintre cele mai eclectice din care s-au retinut insa, selectiv, mai ales cele despre multiculturalism, de pilda? Va fi oare aceasta ideologie orice viziune asupra vietii care contrazice mainstream-ul, valorile tolerantei europene, ale dreptului la avort sau ale casatoriilor gay?

In realitate, printr-o astfel de logica se poate justifica interventia statului in zone care in mod obiectiv nu au cum sa fie delimitate clar, in acele zone care, fara sa aiba vreo legatura cu „extremismul”, au legatura cu cei care vor sa scape din sodoma si gomora contemporane intr-un mod pasnic.

Si inca ceva: este profund pervers trucul ideologic de a sugera ca familia, comunitatea, izolarea relativa si protejarea copiilor ar fi trasaturi ce tin de extremismul de dreapta. In mod istoric, nazismul si tot ce e inrudit cu asa ceva nu a pus niciodata accentul pe familie sau comunitate, ci pe STATUL TARE si pe politicile eugenice, selective, pe politicile de inginerie sociala carora le cadeau victime in primul rand familia si comunitatea. Dupa cum spuneam mai sus, legea germana care interzice retragerea copiilor din scolile publice dateaza din perioada nazista. Asadar, unde e, de fapt, localizat monstrul nazist? Ah, dar, stati, am uitat, nu-i asa, doar si monstrul din Norvegia era „anti-nazist”, deci… degeaba sunteti anti-nazisti, ca tot extremisti va numiti si tot teroristi o sa ajungeti – cam asta e directia?

www.razbointrucuvant.ro