Copiii bătuți, viitorii bătăuși
Violența se învață, arată un studiu publicat în „Journal of Interpersonal Violence” de către un grup de cercetători americani de la Universitatea din Michigan. Copiii care au parte de o copilărie violentă este probabil să dezvolte un comportament de aceeași natură. Oamenii de știință au chestionat 1,968 de persoane cu privire la experiențele lor din copilărie și au ajuns la concluzia că cei predispuși să dezvolte cu comportament agresiv față de semenii lor sau față de animale erau bărbați celibatari cu educație precară și o situație economică foarte proastă.

Într-o familie cu o situaţie financiară precară, e mult mai probabil ca micuţii să fie martorii sau victimele unei agresiuni decât în cele cu venituri peste medie. În timp, există un risc destul de ridicat ca aceştia să devină, la rândul lor, din agresaţi, agresori. Dacă un minor este terorizat psihic sub ameninţarea cu bătaia sau alte pedepse de către părinți, acesta va adopta ulterior tehnica agresiunii.

Școala este un alt loc unde copiii experimentează pe pielea lor agresiuni fizice sau psihice. O serie de factori din care fac parte agresiunile, chiulul de la şcoală, minciunile şi săvârşirea în timpul copilăriei a unor acte antisociale, precum furtul, acţionează în mod negativ asupra individului în copilărie şi-i influenţează comportamentul acestuia mai târziu.

Una dintre categoriile de copii cea mai predispusă la violențe în școală este cea a celor care suferă de autism. Acești copii sunt vulnerabili la violență din partea colegilor deoarece arată diferit, se poartă diferit și nu pot să se apere sau să ceară ajutor. Un studiu realizat de Societatea Națională pentru Autism din Anglia arată că 40% dintre copiii autiști au fost victime ale violenței în școli, chiar și în cele cu programe speciale dedicate lor. Mai mult decât atât, 56% dintre adulții care suferă de autism au spus că au suferit în urma unor astfel de tratamente chiar până la majorat.

Un alt factor care duce la inițierea copiilor în acte criminale este dat tot de părinți și se numește deficit de atenție. Studiile arată că 80% din caracteristicile bolii sunt moștenite genetic. Cele trei mari semne ale prezenței deficitului de atenție sunt hiperactivitatea, impulsivitatea și neputința de a se concentra. Acești copii nu pot să stea liniștiți, nu își controlează bine comportamentul și nu pot fi atenți la ceva anume pentru o perioadă de timp mai lungă. Până la o vârstă mai înaintată, mulți părinți nici nu își dau seama că este ceva în neregulă cu copilul lor și riscă să îl chinuie cu certuri, pedepse sau bătăi pentru că îl consideră neascultător.

Pe lângă moștenirea genetică, influența părinților, mediul în care crește copilul va face diferența mai târziu. Copiii tind să își însușească caracteristice comportamentale pe care le văd la părinți, prin mecanisme de imitație. Chiar dacă ceea ce fac părinții este un lucru greșit, copilul îl va deprinde ca pe un lucru normal.

Părinții împart cu copiii lor gena deficitului de atenție și mai împart și caracteristice vizibile la o personalitate antisocială. Studiile arată că două treimi din băieții delincvenți au avut tați cu dosare penale. Contează doar influența biologică și mediul în care cresc, deoarece copiii, în special băieții își admiră tații și vor să ajungă la fel ca ei. Comportamentul antisocial al părinților trece drept normal, dacă nu chiar drept ceva de dorit.

www.semneletimpului.ro