La ei noul Papa, însă ce înseamnă aceasta pentru noi?

La ei noul Papa, însă ce înseamnă aceasta pentru noi?

1. Papa Francisc e crescut spiritual de un duhovnic al uniaților ucrainean.

2. Câțiva ani fiind episcop, el a condus uniațile ucrainești ce veneau în Argentina.

De aici două concluzii:

Prima – pozitivă pentru biserica noastră: el știe și înțelege slujbele noastre ortodoxe.

A doua – mai mult negativă, e puțin probabil ca uniații ucrainești să fi format în el o părere bună despre Patriarhia Moscovei.

Trebuie de ținut minte că noi am fost un obstacol în întîlnirea personală a Patriarhului și Papei, atât vizita Papei în Rusia, care s-a terminat cu stricarea relațiilor a uniaților ucraineni  cu cetățenii lor ortodocși, cu 20 ani în urmă.

Ne va veni în întâmpinare Francisc anume în această problemă, dacă pentru aceasta va trebui să treacă cu vedera peste opiniile duhovnicilor și ucenicilor săi? Neamțului Razinger, aceasta i-ar fi fost mult mai ușor, dar nici el la asta n-a mers.

Așa că, dacă o astfel de întîlnire e în interesele noastre, poziția mai curând ar trebui s-o schimbăm anume noi (cu atât mai mult că Vaticanul nu-și pune probleme în veredea stabilirii ei). Însă interesul unei astfel de întîlniri, eu cred, acum din partea noastră trebuie să fie mare, căci se pare că cuvântul anume a acestui Papa va avea o valoare mare în lumea întreagă. 

Căci vorba lui se va adeveri în fapte și să avem anume un așa aliat în ”conflictul civilizației” de acum, pentru biserica noastră e binevenit. Noul Papa a declarat: ”Când înaintăm fără Cruce si-L propovăduim pe Hristos fără Cruce, noi nu suntem ucenicii Domnului – noi suntem doar episcopi, cardinali, preoți, papa – lumești, însă nicidecum ucenicii Domnului.” Supun că el a vorbit aici nu de dogmatică, dar de Cruce – ca simbolul jertfei și renunțării. Aceasta este o declarație foarte serioasă: se pare că Papa nu e numai Papa și nu e Papa ce sta pe scaunul roman, dar e Papa cu condiția că merge pe drumul Crucii!

Cu visul său (expus la pessconferința de la 16 martie), unde a declarat: ”Ah, cât aș dori ca biserica să fie săracă și pentru săraci!”, lui nu-i va fi de noi. În ochii lui noi suntem niște bărboși ciudați din marginea Europei. În cel mai rău caz – suntem întruchiparea a tot ce el ar vrea să stoarcă din cardinalii săi. Reiese că orele și calendarul nu-i ceva care la noi nu merge simultan cu ale lor, însă e ceva ce merge în sens opus.

Programul lui Francisc (biserică săracă – săracilor), e un avint al epocii Constantine. Însă propovăduirea mare cu faptele nu s-au putut întîlni adeseori. Domnul și istoria însă va judeca pe parcurs faptele din vorbe! 

traducere: ortodoxia.md

sursa: pravmir.ru