Care e sensul mărturisirii dacă oricum continuăm să păcătuim?
De ce să ne mărturisim păcatele? Pentru ca să ne curăţim sufletul şi să ne prezentăm în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor cu prospeţimea şi frumuseţea sufletească pe care şi trebuie să o avem, totodată pentru a lupta cu păcatele şi a nu le repeta din nou şi din nou.
Păcatele totuşi se mărturisesc asemenea vindecării unei boli. Să trăieşti fiind bolnav este destul de greu şi omul caută izbăvire de la boală . Omul încearcă să se trateze într-un fel sau altul, deoarece îi e greu să trăiască cu această boală. Ea îl doboară, îl aduce la o dorință arzătoare de a scăpa de ea, şi când avem o dorinţă mare de a obţine ceva, în cele din urmă cu ajutorul Domnului se şi întâmplă.
Şi ca închiere, o mică pildă.
Un călugăr a venit odată la duhovnicul său şi i-a spus:
– Părinte, de câte ori vin la tine, mă mărturisesc şi îmi plâng păcatele, primesc de la tine sfaturi pentru îndreptare, dar nu mă pot schimba. Ce folos mai pot avea că vin la tine, dacă oricum cad în aceleaşi păcate?
Părintele i-a răspuns:
– Fiul meu, ia două ulcioraşe de lut – unul cu miere, iar celălalt să fie gol.
Călugărul aşa şi făcu.
– Și acum, – i-a spus părintele său, -toarnă de mai multe ori mierea din unul în altul.
Ucenicul din nou l-a ascultat.
– Acum, fiul meu, uită-te la vasul gol și miroase-l.
Călugărul l-a mirosit și a spus:
– Părinte, vasul gol miroase a miere, și acolo, la fundul său a rămas un pic de miere.
– Uite aşa şi învăţăturile mele sunt depozitate în sufletul tău. Dacă vei dobândi de dragul lui Hristos cel puțin o parte din virtuţi, Dumnezeu prin mila Sa va umple ceea ce-ţi lipseşte și va salva sufletul tău pentru viaţa veşnică. Cum o gospodină nu ţine boabe de piper într-o oală care miroase a miere, aşa şi Dumnezeu nu te va îndepărta dacă vei sădi în sufletul tău un început bun.
„Am păcătuit înaintea Domnului”, a zis David către Natan. „Şi Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta, a zis Natan, şi tu nu vei muri. ( II Regi 12, 12-13 ).
Natalia Lozan