Crimele comunismului sovietic:72 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă…

Drept urmare, în ziua de 1 aprilie, un grup mare de români bucovineni din mai multe sate de pe valea Siretului, purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase – icoane, prapuri şi cruci din cetină -, au format o coloană paşnică de peste 3000 de persoane şi s-au îndreptat spre noua graniţă sovieto-română. În poiana Varniţa, la circa trei kilometri de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.

Masacrul nu s-a încheiat aici. Răniţii au fost legaţi de cai şi târâţi până la un loc unde erau săpate dinainte cinci gropi comune, iar unii dintre ei au fost îngropaţi de vii. Bătrâni, femei, copii – toţi au fost aruncaţi în gropile comune. Timp de două zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete din acele gropi. Alţii au fost arestaţi de NKVD şi, după ce au îndurat torturi îngrozitoare, au fost şi ei aruncaţi de vii într-o groapă comună din cimitirul evreiesc al oraşului. Peste acea groapă s-a turnat şi s-a stins var.
Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii ’90. Autorităţile sovietice şi ulterior cele ucrainene interziceau orice referire la el sau comemorare a lui. Abia după 2000, autorităţile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care şi-au dorit doar să trăiască în Ţara-Mamă.