Unei mame îndurerate, despre copiii răi!

Vă plîngeți de copiii dvs – vai de copiii pe care i-ați născut! Pe lîngă școala obișnuită le-ați plătit profesori particulari de pian și franceză. Acum vă înebunesc la cap cu pianul, iar cînd vorbesc între ei franțuzește rîzând, simțiți că își bat joc de dvs. Într-o sâmbătă ați vrut să mergeți la cimitir ca să faceți parastas fiului mare care a murit în război. Ați adus acest lucru la cuoștință copiilor dvs. Lor însă nici nu le-a păsat de parastas și au început să cînte. ”Copii”, ați spus, ”astăzi nu se cîntă, astăzi îi facem parastas fratelui vostru!”. ”Păi uite îi cîntăm un marș funebru!”, au răspuns ei rîzînd în hohote. Și ați plecat singură ca de ”la mormânt la mormânt”, cum spuneți dvs, plîngând și tînguindu-vă tot drumul. Ah, dacă ați fi luat la vremea potrivită un profesor particular pentru copiii dvs ca să-i învețe să se poarte după îndreptarul legii lui Dumnezeu! Ați fi avut acum copiii, nu maimuțe și papagali. Căci și maimuțele învață să cînte la pian, iar papagalii învață să vorbească, dar să se poarte după îndreptarul legii lui Dumnezeu pot să învețe numai fiii și fiicele oamenilor! Se povestește că o boieroaică a mers la Sfântul Serafim din Sarov și i s-a plâns că profesorii îi învață slab copiii limba franceză, întrebând ce să facă. La care omul sfânt i-a răspuns: ”Tu matușcă mai bine învață-i pe copiii tăi să se roage lui Dumnezeu, iar franceza o s-o învețe lesne mai târziu.” Așadar copiii trebuie învățați în primul rînd ceea ce este mai important, fiindcă ceea ce se învață în copilărie nu se uită ușor. Lucrurile secundare pot fi învățate și mai târziu, dealtfel chiar dacă se uită, pierderea nu este atât de mare. Dar dacă lucrurile importante nu sunt învățate, ori sunt învățate slab, ori sunt învățate și uitate, sunetul pianului înăbușă rugăciunea, iar vorbitul pe franțuzește e întrebuințat spre batjocorirea părinților! Bunul Dumnezeu să vă ajute. Acum este nevoie de dat un sfat. Când inima se tulbură este mai greu de limpezit decât cel mai tulbure torent. Răbdați și rugați-vă lui Dumnezeu pentru copiii dvs. Prin răbdare se prea poate să-i faceți, puțin cîte puțin, să se rușineze, iar prin rugăciune veți dobîndi ajutor de la Cel Atotputernic ca să se limpezească inima copiilor dvs. Mai întâi trebuie să faceți pocăință pentru faptul că nu i-ați învățat pe copiii dvs în primul rînd legea lui Dumnezeu. ”Fii am născut și am crescut, iar ei s-au lepădat de Mine” (Is. 1,2)

Unei mame îndurerate, despre copiii răi!

Vă plîngeți de copiii dvs – vai de copiii pe care i-ați născut! Pe lîngă școala obișnuită le-ați plătit profesori particulari de pian și franceză. Acum vă înebunesc la cap cu pianul, iar cînd vorbesc între ei franțuzește rîzând, simțiți că își bat joc de dvs. Într-o sâmbătă ați vrut să mergeți la cimitir ca să faceți parastas fiului mare care a murit în război. Ați adus acest lucru la cuoștință copiilor dvs. Lor însă nici nu le-a păsat de parastas și au început să cînte. ”Copii”, ați spus, ”astăzi nu se cîntă, astăzi îi facem parastas fratelui vostru!”. ”Păi uite îi cîntăm un marș funebru!”, au răspuns ei rîzînd în hohote. Și ați plecat singură ca de ”la mormânt la mormânt”, cum spuneți dvs, plîngând și tînguindu-vă tot drumul.

Ah, dacă ați fi luat la vremea potrivită un profesor particular pentru copiii dvs ca să-i învețe să se poarte după îndreptarul legii lui Dumnezeu! Ați fi avut acum copiii, nu maimuțe și papagali. Căci și maimuțele învață să cînte la pian, iar papagalii învață să vorbească, dar să se poarte după îndreptarul legii lui Dumnezeu pot să învețe numai fiii și fiicele oamenilor!

Se povestește că o boieroaică a mers la Sfântul Serafim din Sarov și i s-a plâns că profesorii îi învață slab copiii limba franceză, întrebând ce să facă. La care omul sfânt i-a răspuns:

– ”Tu matușcă mai bine învață-i pe copiii tăi să se roage lui Dumnezeu, iar franceza o s-o învețe lesne mai târziu.”

Așadar copiii trebuie învățați în primul rînd ceea ce este mai important, fiindcă ceea ce se învață în copilărie nu se uită ușor. Lucrurile secundare pot fi învățate și mai târziu, dealtfel chiar dacă se uită, pierderea nu este atât de mare. Dar dacă lucrurile importante nu sunt învățate, ori sunt învățate slab, ori sunt învățate și uitate, sunetul pianului înăbușă rugăciunea, iar vorbitul pe franțuzește e întrebuințat spre batjocorirea părinților! Bunul Dumnezeu să vă ajute. Acum este nevoie de dat un sfat. Când inima se tulbură este mai greu de limpezit decât cel mai tulbure torent. Răbdați și rugați-vă lui Dumnezeu pentru copiii dvs. Prin răbdare se prea poate să-i faceți, puțin cîte puțin, să se rușineze, iar prin rugăciune veți dobîndi ajutor de la Cel Atotputernic ca să se limpezească inima copiilor dvs. Mai întâi trebuie să faceți pocăință pentru faptul că nu i-ați învățat pe copiii dvs în primul rînd legea lui Dumnezeu.

”Fii am născut și am crescut, iar ei s-au lepădat de Mine” (Is. 1,2)

Scrisoare extrasă de ortodoxia.md din cartea : ”Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi”, de Sfântul Nicolae Velimirovici

 

Recomandări

Ganduri de la o mama cu 7 copii

Cum suntem noi, aşa sunt şi copii noştri! Să ne ajutăm copii să-L cunoască pe Dumnezeu cel Viu…

Creşteţi-vă copiii în învăţătura şi certarea Domnului

Învaţă-ţi copilul din prima vârstă să trăiască cu evlavie în lume!