Tânguiri pentru sufletul meu…
Doamne cât de nesuferit este păcatul. Doamne cât de tare mă doare sufletul, pentru că păcatul nu mă lasă să mă apropii de dragostea Ta. Uneori, când văd ce rădăcini au patimile în sufletul meu simt şi înţeleg, Te pierd. Ştiu că nu Tu fugi de mine. Sunt conştient că eu fug de Slava Ta. Zilele trecute, am simţit chipul Tău privindu-mă cu dragoste nespusă, cu compătimire, cu durere. În loc eu să plâng pentru păcatele mele, Tu şi Maica Ta şi sfinţii Tăi plângeţi pentru mine!
Te rog, iubeşte-mă, cum l-ai iubit pe Fiul Tău şi ajută-mă şi pe mine, să te iubesc şi să fac voia Ta, ca o slugă bună şi credincioasă. Te rog, nu mă lăsa. Tu ştii, suspinul acesta vine din adâncul inimii. Miluieşte-mă pe mine şi pe cei pe care mi i-ai dat. Cum de m-ai primit atât de păcătos, să fiu al Tău păstor de suflete? Cum de îmi dai voie, atât de nevrednic să mă ating de Trupul şi de Sângele Fiului Tău? Doamne, dacă mă laşi, înseamnă că vezi, că mai am timp să mă pocăiesc, trezeşte-mă Doamne! Nu mă lăsa! Nu vreau să amân timpul pocăinţei şi a îndreptării, ajută-mă. Plânge inima mea, plânge sufletul meu, plânge îngerul meu păzitor. Doar ochii mei rămân împietriţi. Da de unde în ei lacrimi, dacă sunt stăpâniţi de pofte şi de patimi. Până când Doamne, până când mă mai rabzi atât de păcătos? Iartă-mă Stăpânul meu. Iartă-mă şi milostiv fii mie păcătosului!
Preot Iulian Raţă
