Vedenia Sfântului Andrei, cel nebun pentru Hristos la sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului
La Paraclisul sfintei Soros (În Partea de sud a Bisericii Vlaherna exista Paraclisul Sfintei Soros, unde se păzeau veșmântul, giulgiul și o parte din brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu), se făcea odată priveghere de toată noaptea. Acolo a mers și fericitul Andrei, făcând cele obișnuite ale sale, precum și Epifanie, împreună cu un rob al său. Epifanie avea obiceiul să stea, uneori până la miezul nopții, iar alteori până dimineața.
Era aproape al patrulea ceas din noapte, (după ceasul bizantin), când fericitul Andrei o văzu pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Maria înaintând de la ușile împărățești către jertfelnic. Părea foarte înaltă și avea un alai de Sfinți cinstit și strălucitor, purtând haine albe. În mijlocul lor se deosebeau cinstitul Înaintemergător și Ioan Teologul, care stăteau dea dreapta și de-a stânga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Dintre acei purtători de haine albe, unii mergeau înainte, iar alții le urmau, cântând imne și cântări duhovnicești. Când s-a apropiat de amvon, Cuviosul i-a spus lui Epifanie:
– Vezi, fiul meu, pe Doamna și Stăpâna lumii?
– Da, cinstite Părinte!, a răspuns tânărul.
Între timp Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a îngenunchiat și s-a rugat multă vreme. Îl ruga pe Fiul ei pentru mântuirea lumii și își uda cu lacrimi sfântul ei chip. După rugăciune a intrat în Jertfelnic, unde s-a rugat pentru credincioșii care privegheau.
După ce și-a împlinit rugăciunea, cu o mișcare cuviincioasă și plină de har, și-a scos de pe capul ei cel preacurat maforiul (Maforiul – este un veșmânt al Maicii Domnului care seamănă cu o eșarfă, dar acoperă și capul și se închipuiește în iconografie totdeauna prin culoarea roșu închis) ei strălucitor și, așa cum o vedeau, înaltă și impunătoare, l-a întins cu preasfintele sale mâini ca Acoperământ (Această arătare minunată a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Sfântul Andrei, s-a făcut pricină de a se rândui Praznicul Sfântului ei Acoperământ pe 1 – 14 octombrie) deasupra celor din biserică. Multă vreme au privit amândoi veșmântul întins care răspândea o slavă dumnezeiască asemenea chihlimbarului. Cât timp se văzu acolo Doamna Născătoare de Dumnezeu, se văzu și sfântul veșmânt cum răspândea harul lui. Când a început să urce către Cer, a început și dumnezeiescul veșmânt să se strângă puțin câte puțin și să se îndepărteze dinaintea vederii. Acest sfânt veșmânt ce-l văzuseră acolo închipuia harul pe care îl dă Preasfânta Născătoare de Dumnezeu credincioșilor.
Această vedenie a văzut-o și Epifanie, cu darul și cu mijlocirea Cuviosului.
Așadar, iubiți creștini, să ne străduim să ajungem fiecare la această sfântă sărbătoare, ca să primim și noi binecuvântarea Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoare și pururea Fecioara Maria! Amin!
Fragment extras din cartea: ”Sfântul Andrei cel nebun după Hristos”, pag. 199-200, editura Evanghelismos, București 2012
