Valentin’s day

Valentin’s day – Atitudinea creștină față de Valentin’s day
 O atitudine creștină față de pervertirea sărbătorii creștine a Sfântului Valentin, așa cum se manifestă ea astăzi atât în mass-media cât și în viața tinerilor, ne-a oferit-o părintele Emil Jurcan, prodecanul facultății de Teologie ortodoxă din Alba Iulia:”Iubite cititorule, aceasta este o zi care ca multe altele a fost denaturată în tavalugul acesta empirist, hedonist, în tavalugul plăcerilor societății contemporane. Mai precis observăm pe zi ce trece că multe din sărbătorile noastre sunt banalizate, sunt reduse la dimensiunea merculialului, ca din Paști și din Crăciun n-au ramas decât statistici ale magazinelor de produse, ale mall-urilor. La finalul lor se face o dare de seama în ce procent au crescut cumpărăturile, ce produse au fost mai căutate în aceea perioadă. Tot așa putem spune și despre ziua Sfântului Valentin care este un sfânt creștin pe care atât Biserica Ortodoxă, dar mai ales cea Romano-Catolică îl surprinde în calendarul ei pentru conotația profundă a acestuia. Sfântul Valentin este sfântul căsătoriei, iata cum l-am transformat în sfântul dezmățului, sau în ziua dezmățului și a desfrâului.

Despre Sfântul Valentin se știe că a trăit în secolul II-III, în perioada împăratului Claudius al II-lea care la un moment dat a văzut că soldații necăsătoriți sunt mai buni soldați, mai detașați de problemele casei decât cei cu familie care se gândeau și la problemele căsniciei, ale copiilor, ale soțiilor. El a dat un decret prin care interzicea oficierea căsătoriilor soldaților, tocmai pentru ca să-și rezerve o forță militară detașată de această problemă. Iar acest mucenic a desconsiderat decretul continuând pe mai departe să-i căsătorească pe creștini care urmau apoi să fie înrolați și să meargă la luptă. Cu alte cuvinte lupta împotriva desfrâului și a dezmățului pe care inevitabil îl impusese împăratul prin decretul său, deci Sfântul Valentin este sfântul căsătoriei, al lucrului cu rânduială, a legăturii binecuvântate de Dumnezeu.

Ceea ce vedem acum în această nebunie a societății și a tinerilor noștri este o apelare nu la sfântul Valentin, ci la vremurile precreștine, o reîntoarcere la lumea păgână. Din păcate lumea aceasta păgână a însemnat elemente de valoare, cât și elemente de ne-valoare sau non-valoare. Iar ceea ce vedem în societatea noastră este o preluare a non-valorii. De fapt ce se întâmplă în societatea consumistă occidentală de ziua sfântului este o încercare de reluare, de reiterare a elementului păgân din perioada lumii romane în luna februarie, pe la mijlocul ei se sărbătoreau lupercaliile. Acestea erau niște sărbători în cinstea lui Lupercus sau Faunus, acea lupoaica ce era emblema Romei, cea care i-ar fi hrănit și pe Romulus și Remus, care pentru perioada respectivă reprezenta un simbol al autenticității lumii romane. În aceea perioada pe 15 februarie era în lumea păgână un fel de pregătire, purificare. Februarie înseamnă la rândul său purificare. O purificare a așa numitelor elemente feminine: ogoare, femei. Sărbătoare în care se aducea un câine și o capră jertfa lui Lupercus pe Palatin în Roma la așa Peșteră a Lupului. Iar cei care formau Frăția Lupului, frații lupului erau niște tineri preoți care apoi jupuiau animalul, capra. Tăiau în fâșii pielea ei și alergau apoi goi cu pielea aceea muiata în sânge și loveau cu ele pământul și pe femeile întâlnite, considerând că așa le vor face mai apte de dragoste și mai rodnice. Mai mult decât atât tot în această perioada pe 13 februarie se băgau numele femeilor, se scriau pe biletele numele femeilor și burlacii din Roma trăgeau câte un bilet, urmând ca timp de un an să petreaca cu acea femeie al cărui nume îl scotea din urnă și după un an de zile să constate dacă putea să fie sau nu o căsătorie.

Observăm în ceea ce se întâmplă astăzi o reluare a ideii precreștine cu conotații foarte negative, pentru ca și astăzi există asemenea practici care justifica imoralitatea, desfrâul dintre tineri, ideea de casatorie de probă sau de o zi, ideea de petrecere și nu ideea de jertfă, de bucurie, de familie întărită așa cum o vede sfântul Valentin.

Ziua îndrăgostiților sau ziua iubirii eu aș vrea să fie altfel, să fie ziua adevaratei iubiri. Cea mai mare iubire nu este cea care se bucura de un moment, de un ceas de o zi, de câteva minute, ci este iubirea eternă. Eu aș decreta această zi și toate celelalte, începând din această zi, ziua iubirii ce se jertfește din iubire ca să reverse iubirea. Ziua familiei adevărate, ziua jertfei pentru familie, ziua dragostei curate dintre tineri, ziua în care Dumnezeu ne cheamă să ne privim cu ochii iubirii care sunt altfel decât ochii plăcerii, a senzualității, a clipei care trece. Ziua sfântului Valentin să fie ziua frumuseții dintre oamenii în care să poți oferi ceea ce este mai frumos din tine, în care să vezi nu păgânismul acela al dezmățului, pentru că Dumnezeu și-a trimis pe Fiul Său tocmai pentru ca să ne scoată din dezmăț și din această disperată căutare a fericirii aici pe pământ. Ziua sfântului Valentin, după modelul Sfântului Valentin, după modelul creștin, după modelul nostru autentic românesc, după modelul lui Hristos este ziua în care să poți oferi celor dragi expresia iubirii tale prin cuvânt, prin rugăciune, prin privire și nicidecum prin păcat.

Să trăim aceste zile ale iubirii câte zile ne dă Dumnezeu după modelul sfântului Valentin, care a murit apărând căsătoria. Dumnezeu să binecuvânteze legăturile frumoase și curate, căsătoriile minunate, prieteniile sincere și Dumnezeu să nu îngăduie dezmățul, ticăloșia și murdăria sufletească!”

Amin!

elaborat de: Cvasniuc Tatiana